Complexul lui Icar. La zece ani de la moartea starului internetului Thomas Wagner. Nu începe cu prăbușirea. Începe cu o escaladare de titluri de presă, reflectoare de studio și aluzii din culise.Momentul în care totul se întoarce – vara lui 2012: În vara lui 2012, la chioșcuri se află o mare revistă de computere cu un tiraj de milioane de exemplare – în Germania, Elveția și Austria. Revista COMPUTER BILD. Pe copertă: acuzația că un concern de internet din Leipzig (landul german Saxonia) ar fi un „imperiu al jecmănelii” („Abzock-Imperium”). Tonul este strident, acuzația este maximă.
Pentru UNISTER, aceasta este mai mult decât o critică. Este momentul în care percepția publică se schimbă brusc. Și asta deși mărcile concernului sunt omniprezente în acel moment. Michael Ballack face reclamă pentru ab-in-den-urlaub.de, Reiner Calmund este imaginea fluege.de. La acestea se adaugă campanii cu Sonja Zietlow și Dirk Bach pentru holidaytest.de – și pentru că Thomas Wagner și managerul responsabil de comunicare sunt, după propriile declarații, fani ai emisiunii RTL „Dschungelcamp”. Pentru filiala Travel24.com AG (și astăzi există în Leipzig hotelul Travel24) face reclamă Jürgen Drews. Aproape nicio altă companie de internet nu investește pe atunci – în completarea publicității pe Google – atât de masiv în publicitate TV. Anual, aproximativ 25 până la 35 de milioane de euro net, doar la RTL Group. Încredere, audiență, celebritate – înălțimea de la care se poate cădea este enormă. Cu atât mai dur pare ruptura, când narațiunea se întoarce.
Celebru a devenit mai ales spotul publicitar UNISTER cu Calli, în care acesta spune: „Companiile aeriene astea susțin cu plăcere că la ele găsești cele mai ieftine zboruri – dar cum așa, dacă arată doar propriile oferte? Băieții mei de la fluege.de compară prețurile a peste 700 de companii aeriene. Acolo găsești garantat cel mai ieftin zbor. Noi ne ținem de ceea ce alții doar promit. fluege.de – găsește cel mai ieftin zbor. Băieții chiar se pricep.”
Producția spotului fusese concepută și realizată in-house – între producția TV și departamentul de comunicare UNISTER.
Parchetul General al Saxoniei din Dresda (Generalstaatsanwaltschaft Dresden) s-a agățat mai târziu chiar de acest spot și a vrut să știe dacă s-a promis că găsești garantat cel mai ieftin zbor sau doar „găsește cel mai ieftin zbor”. Nu i s-a părut nici măcar suficient de jenant să-l invite pe Calmund direct la Dresda pentru o audiere.
Televiziunea ca accelerator al incendiului
Într-o apropiere temporală frapantă de articolul de copertă din ComputerBild, televiziunea preia subiectul UNISTER. stern TV pe RTL, moderat de Steffen Hallaschka. În studio se află fostul redactor-șef de serviciu (Chef vom Dienst) al revistei de computere – o cunoștință personală a moderatorului din anii jurnalistici anteriori.
Pentru observatori se creează impresia unei continuări fără cusur prin alte mijloace. Narațiunile sunt duse mai departe, acuzațiile sunt ascuțite, noi acuzații sunt formulate pentru prima dată în emisiune. Pentru concernul vizat, o luare de poziție substanțială este practic imposibilă. Nicio pregătire, nicio contextualizare, nicio combatere.
Thomas Wagner, fondatorul concernului, refuză apariția. În schimb călătorește șeful diviziei de comunicare corporativă – prieten personal al lui Wagner – scrâșnind din dinți la Köln.
Emisiunea devine un dezastru mediatic. Apărarea devine reacție, explicația devine justificare. Pentru mulți de la UNISTER, această seară marchează momentul în care critica se transformă în expunere publică.
La finalul emisiunii, redacția anunță aproximativ 3.000 de mesaje de la telespectatori. Acestea ar fi „puse cu plăcere la dispoziția” concernului, îi comunică moderatorul ulterior purtătorului de cuvânt UNISTER, la gustări, în culisele studioului. O propoziție aruncată în treacăt – și totodată un indiciu despre forța acestei difuzări.
Fondatorul reacționează furios, consternat. Mass-media au simțit gustul sângelui. Și „Hart aber fair” cu Frank Plasberg întreabă de mai multe ori dacă șeful comunicării ar vrea să folosească emisiunea pentru „a clarifica lucrurile”. El refuză. De talk-show-uri s-a săturat lumea. Niciodată, se spune de acum înainte la UNISTER.
O scrisoare remarcabilă de la Köln
Câteva zile mai târziu, Thomas Wagner primește o scrisoare de la Köln. Expeditoarea este Anke Schäferkordt, pe atunci directoare generală a RTL Deutschland (Bertelsmann SE & Co. KGaA, Gütersloh) și ulterior membră a Consiliului de Supraveghere al BMW. În scrisoare, se scuză managerul media, îndrăgită de mulți și apreciată profesional, Anke Schäferkordt pentru emisiune. Ea precizează că stern TV este un format independent care nu se află sub controlul redacțional direct al RTL.
Totodată, ea oferă investiții publicitare în valoare de un milion de euro drept reparație. Pentru observatori, scrisoarea este un semnal rar: chiar și în propriul sediu central RTL, asprimea escaladării este percepută ca problematică.
O predicție tulburătoare
Retrospectiv, fostul purtător de cuvânt al concernului descrie un episod care nu-i dă pace nici astăzi. În toamna lui 2012, relatează el, ar fi fost contactat telefonic de un șef de redacție al COMPUTER BILD – acel membru al conducerii redacției care ar fi fost coresponsabil pentru conținutul articolului anti-Unister de mai multe pagini al revistei. În această convorbire, în jurul orei 14, i s-ar fi comunicat că la Unister ar fi programată pentru decembrie 2012 o razie, însoțită de dispunerea arestului preventiv împotriva a trei manageri. Vizați ar fi fost, potrivit acestor informații, și fondatorul Thomas Wagner, directorul financiar precum și un alt manager. Anchetele, se mai spunea, ar fi coordonate de Unitatea Integrată de Anchetă a Saxoniei (Integrierte Ermittlungseinheit Sachsen, INES) din Dresda, sub conducerea Parchetului General al Saxoniei (Generalstaatsanwaltschaft Sachsen).
Cuprins de panică, el ar fi cercetat apoi cine este această INES și l-ar fi informat imediat pe Wagner. INES, i-a comunicat el lui Wagner, ar avea o reputație catastrofală și ar fi una dintre cele mai ascuțite săbii ale justiției din întreaga Germanie. Chiar și un ministru al guvernului saxon de atunci avusese deja de-a face, în privat, cu această unitate. Cu toate acestea, reacția lui Wagner ar fi fost laconică: să vină, ar fi spus fondatorul râzând, nu are nimic de ascuns. Retrospectiv, spune purtătorul de cuvânt al concernului, această atitudine pare greu de imaginat – mai naiv de atât nu se putea.
Schimbare de scenă: până în acest moment, cercului restrâns al conducerii îi este de mult clar ce se conturează. Cel târziu din 2011 se știe: Wagner este pe cale să devină miliardar – nu printr-un exit rapid, ci printr-o creștere rapidă a valorii, cash-flow, domenii generice și poziție de lider pe piața internațională. Se vorbește despre asta pe holuri, sobru, aproape de la sine înțeles.
Un concern la apogeu – primăvara lui 2013
Această imagine de sine este consemnată într-o broșură aniversară de aproximativ 50 de pagini, apărută în primăvara lui 2013 cu ocazia împlinirii a zece ani de existență. Sunt documentați aproape 2.000 de angajați, nouă sedii, peste 40 de portaluri, aproximativ zece milioane de utilizatori pe lună. Domenii precum ab-in-den-urlaub.de, fluege.de, auto.de, geld.de, shopping.de – unele dintre cele mai râvnite adrese de internet din Europa. Expansiune în Franța, Spania, Marea Britanie și SUA.
Broșura este un document al epocii. Ea arată situația de pornire înainte de intervenția statului.
+++ broșura poate fi descărcată integral mai jos +++
11 decembrie 2012 – statul intervine
La trei luni după anunțul posibilei razii, pe 11 decembrie 2012 sosește într-adevăr o sută de anchetatori – aproximativ 130 de funcționari: poliție, procurori, angajați ai primăriei, funcționari fiscali, specialiști în criminalistică IT. Unister este ocupat.
Birourile sunt percheziționate, serverele confiscate, managerii ridicați. Competent este Parchetul General al Saxoniei cu unitatea sa INES. Vârsta medie a personalului Unister este de 24 de ani. Pentru mulți, intervenția pare o demonstrație de forță a unor procurori din Dresda obsedați de putere. Rolul principal îl au procurorii Andreas Günthel și Dr. Dirk Reuter.
Pentru angajați se creează impresia unui lanț: articol de copertă, expunere la TV, aluzii, intervenția statului. Escaladarea mediatică și presiunea anchetei par să se întărească reciproc.
De la campania mediatică la marea razie – și de ce cazul nu este încheiat nici astăzi
Imediat după razia din decembrie 2012, evenimentele s-au mutat de pe planul procedurii penale în spațiul politic. Ceea ce a început ca anchetă penală s-a transformat rapid într-un mare complex însoțit parlamentar, mediatic și instituțional, ale cărui dimensiuni și desfășurări fac și astăzi obiectul analizei. În Parlamentul landului Saxonia (Sächsischer Landtag) a urmat o serie de mai multe interpelări scrise scurte (Kleine Anfragen) din partea grupului parlamentar DIE LINKE, care s-au ocupat explicit de rolul Unității Integrate de Anchetă a Saxoniei (INES) în anchetele împotriva Unister.
Rolul principal l-a avut deputatul din Leipzig în Parlamentul landului Dr. Volker Külow (DIE LINKE). Interpelarea sa scurtă (documentul parlamentar nr. 5/11251) viza transparența privind competențele, treptele de escaladare și arhitectura concretă a intervenției în cadrul anchetelor. Răspunsul a fost dat în numele și din însărcinarea Guvernului landului Saxonia (Sächsische Staatsregierung) de către Ministerul Justiției și pentru Europa al landului Saxonia (Sächsisches Staatsministerium der Justiz und für Europa), semnat de ministrul justiției Jürgen Martens (FDP).
Martens, avocat și politician FDP (Freie Demokratische Partei, Partidul Liber Democrat), era la acel moment ministru al justiției și pentru Europa al landului Saxonia între 2009 și 2014, precum și deputat în Parlamentul landului Saxonia între 2004 și 2014. În mandatul său s-a încadrat astfel nu doar faza operativă a anchetelor, ci și justificarea lor parlamentară și încadrarea lor politică. Ulterior, Martens a făcut parte din 2017 până în 2021 din Bundestagul german (Deutscher Bundestag) – o circumstanță care încarcă politic, retrospectiv, și mai mult deciziile de atunci.
Declanșatorul: campania mediatică înaintea denunțului
Remarcabilă este cronologia pe care ministerul însuși a făcut-o publică – și mai ales ceea ce a precedat-o. Punctul de pornire al anchetelor a fost un denunț anonim, care a sosit pe 31 august 2012 la Parchetul Leipzig (Staatsanwaltschaft Leipzig).
Autorul este, după tot ce se presupune până astăzi în branșă, un anume profesor de drept din Düsseldorf, care ar fi făcut acest lucru din însărcinarea unei asociații de turism.
UNISTER, catalizator al rupturii structurale
Încă de la începutul anilor 2010 s-a format o rezistență masivă împotriva distribuției digitale de călătorii. Chiar și giganți ai branșei precum TUI, Thomas Cook, șeful de atunci al Air Berlin, Joachim Hunold, sau șeful Ryanair, Michael Kevin O’Leary, au apărut public ca critici vehemenți ai UNISTER. Concernul online din Leipzig era considerat de mulți actori consacrați un simbol – și un catalizator – al unei transformări structurale nedorite.
În anul 2012 existau totuși în Germania încă aproximativ 20.000 până la 24.000 de agenții de turism fizice. Astăzi, în 2026, Asociația Germană de Turism (Deutscher Reiseverband, DRV) raportează nici măcar 8.000. Declinul a fost dramatic – și devreme a fost numit un presupus vinovat principal: UNISTER.
În zonele pietonale, centrele comerciale și gări, concernul online era perceput de multe agenții de turism fizice ca o amenințare existențială. S-a ajuns la apeluri deschise la boicot, delimitări dure și, în parte, adevărate campanii de ură împotriva UNISTER – adesea flancate sau cel puțin susținute retoric de asociații de branșă care înțelegeau transformarea digitală nu ca pe o realitate economică, ci ca pe un atac asupra structurilor consolidate.
Dar, cu toată critica, este valabil și acest lucru: niciun alt actor de pe piață nu a acționat în această fază atât de ofensiv, atât de intransigent – și totodată atât de reușit – precum UNISTER. Concernul a folosit posibilitățile distribuției digitale cu o consecvență pe care mulți concurenți au subestimat-o sau au adoptat-o prea târziu.
UNISTER a devenit astfel nu doar suprafața de proiecție a unei rupturi structurale, ci una dintre forțele ei motrice.
Denunțul din Düsseldorf
Denunțul anonim, cel mai probabil din Düsseldorf, a avut loc abia după o campanie mediatică intensă a COMPUTER BILD, care a fost coordonată strâns, ca conținut și ca moment, cu emisiunea anti-Unister a stern TV.
Abia după această escaladare publicistică denunțul anonim a fost transmis Parchetului General din Dresda (Generalstaatsanwaltschaft Dresden), unde au fost inițiate cercetări preliminare. Deja luni, 3 septembrie 2012, Parchetul General al Saxoniei și-a dat acordul pentru preluarea procedurii. Preluarea formală a tuturor anchetelor a avut loc prin dispoziția din 1 octombrie 2012, în temeiul § 145 din Legea privind organizarea judiciară (Gerichtsverfassungsgesetz, GVG). Abia din acest moment Secția III – INES a fost însărcinată oficial cu efectuarea anchetelor.
Încă în acea săptămână din septembrie, în care anchetele au fost preluate oficial de Unitatea Integrată de Anchetă a Saxoniei (INES), își amintește fostul purtător de cuvânt al concernului, el ar fi fost deja avertizat concret despre razia iminentă. Pentru el rezultă de aici, până astăzi, o imagine clară: între INES și COMPUTER BILD trebuie să fi existat contacte informaționale strânse. Altfel, precizia temporală a acestei informări prealabile cu greu s-ar putea explica, spune fostul șef al diviziei de comunicare corporativă de la UNISTER , convins de acest lucru până astăzi.
Dimensiunea de personal și instituțională a anchetelor
Ceea ce a urmat nu a fost o anchetă economică obișnuită. Răspunsurile guvernului landului permit o reconstituire exactă a arhitecturii intervenției. Pe parcursul a trei zile de percheziții – 11 decembrie 2012, 12 decembrie 2012 și 30 ianuarie 2013 – au fost implicate direct cel puțin 123 de persoane; dacă se adaugă logistica, analiza și sprijinul administrativ, numărul realist se situează la peste 130 până la 140 de participanți.
Doar din partea Parchetului General din Dresda, Secția III – INES, au fost în acțiune 13 angajați. Guvernul landului Saxonia indică în total opt intervenții ale procurorilor în cadrul măsurilor de percheziție. Dacă și în ce măsură a fost vorba de persoane identice sau diferite nu reiese din documentul parlamentar al landului.
La aceștia s-au adăugat 44 de funcționari ai Oficiului de Poliție Criminală al landului Saxonia (Landeskriminalamt Sachsen), dintre care 13 din Direcția 25 – INES în ziua principală a perchezițiilor, precum și alte forțe la termenele ulterioare. Acest nucleu a fost completat de 16 polițiști din alte landuri federale – concret din Mecklenburg-Pomerania Inferioară, Hessa, Brandenburg și Bavaria –, ceea ce subliniază caracterul interlandurilor al măsurii.
Un alt nivel l-au constituit autoritățile financiare și de supraveghere. Cu 38 de funcționari ai serviciului de investigații fiscale (Steuerfahndung) al Administrației Financiare Leipzig II (Finanzamt Leipzig II), precum și 3 angajați ai Autorității Federale de Supraveghere Financiară (Bundesanstalt für Finanzdienstleistungsaufsicht, BaFin), care erau la fața locului cu propriul mandat de percheziție, intervenția a atins o profunzime neobișnuită chiar și pentru procedurile penale economice complexe. Li s-au adăugat 5 funcționari municipali din Saxonia, Hessa și Bavaria, care au acționat ca martori legali conform § 105 alin. 2 din Codul de procedură penală german (Strafprozessordnung, StPO), precum și 4 experți IT externi, însărcinați în mod țintit cu securizarea unor volume mari de date electronice.
Perchezițiile s-au extins nu doar asupra spațiilor comerciale ale Unister Holding și ale mai multor filiale, ci și asupra locuințelor private ale persoanelor acuzate. Geografic, ele s-au întins din Saxonia și Hamburg până în Mecklenburg-Pomerania Inferioară, Hessa, Brandenburg și Bavaria. Deja această dispersie arată: nu a fost vorba de o intervenție punctuală, ci de o mare operațiune coordonată la scară largă.
De ce cazul nu este încheiat nici astăzi
Tocmai această densitate extraordinară de campanie mediatică, denunț anonim, centralizare timpurie a anchetelor și forță masivă de intervenție explică de ce cazul este și astăzi parte a procesului de analiză – și anume din perspective foarte diferite. Juridic se pune problema proporționalității: a fost preluarea timpurie de către Parchetul General și concentrarea la INES imperativă, având în vedere stadiul cunoștințelor de atunci? Politic rămâne deschis dacă succesiunea relatări media → denunț anonim → escaladarea anchetei a fost întâmplătoare sau dezvăluie probleme structurale în interacțiunea dintre opinia publică, urmărirea penală și politică. Mediatic, cazul funcționează la rândul său ca o lecție despre puterea și responsabilitatea campaniilor investigative, atunci când acestea prestructurează de facto dinamica anchetelor.
Nu în ultimul rând, semnarea răspunsurilor de către Jürgen Martens marchează momentul în care procedura a primit definitiv responsabilitate politică guvernamentală. Răspunsurile la interpelarea scurtă din Parlamentul landului Saxonia sunt formal precise, asigurate juridic și totodată izbitor de reținute acolo unde responsabilitățile personale ar deveni concrete. Tocmai acest amestec de transparență și limitare face ca complexul Unister/INES să fie considerat și astăzi un capitol deschis – pentru că lipsesc fapte din culise și pentru că încadrarea lor de către protagoniștii din fundal rămâne în continuare deschisă și controversată.
Ani de paralizie – 2012 până în 2017
Urmează aproape șase ani de anchete. Patru mari razii, active blocate, spații de decizie restrânse, încredere distrusă. Juridic, rezultatul rămâne ulterior modest. Economic, efectul este devastator. Piața de capital îngheață. Abia în 2017 se ajunge la deciziile judecătorești finale.
Ruptura cu HanseMerkur – noiembrie 2015
Declararea creditului ca scadent
În toamna lui 2015, în mod extrem de surprinzător pentru UNISTER, HanseMerkur din Hamburg a declarat un credit acordat UNISTER și fondatorului său Thomas Wagner ca scadent cu efect imediat. Pasul a venit pentru concern într-un moment în care ipotezele interne de finanțare porneau încă de la continuarea acordului. „Această declarare bruscă și inutilă a creditului ca scadent este, în cele din urmă, coresponsabilă în mod central pentru întreaga dramă ulterioară, inclusiv pentru moartea lui Thomas Wagner. Fără ea, Wagner probabil ar mai trăi și UNISTER ar mai exista ca întreg”, comentează un insider.
Cine este HanseMerkur – și de ce acțiunea sa a avut greutate
HanseMerkur se numără printre grupurile de asigurări independente mai mari din Germania. Compania a fost fondată în 1875 și activează în special în asigurările de sănătate, de călătorie, de viață și de bunuri (sursa: profilul companiei HanseMerkur).
În exercițiul financiar 2024, grupul a realizat venituri brute din prime de 2.946,6 milioane de euro și a avut 2.626 de angajați în serviciul intern și extern (sursa: HanseMerkur Geschäftsbericht 2024).
Ca asigurător instituțional, care acționează în mod tradițional prudent, HanseMerkur nu era considerat un investitor financiar orientat pe termen scurt. Pe măsură a fost și efectul de semnal al declarării ca scadent a unui credit de către un asemenea actor.
Dimensiunea loviturii financiare
Concret, era vorba de o sumă de aproximativ 50 de milioane de euro. În interiorul concernului, acest împrumut fusese considerat multă vreme o finanțare temporară de tranziție. Odată cu declararea scadenței, suma trebuia pusă integral la dispoziție în câteva săptămâni până la luni – fără posibilitatea de a recurge la structuri de refinanțare pregătite.
Piețe de capital blocate și complexitate operațională
În paralel, UNISTER se ținea în mod deliberat în rezervă față de băncile externe. După marile razii masive, percepute de mulți ca arbitrare în efectul lor, accesul la piețele de capital era practic aproape blocat.
Situația s-a agravat suplimentar prin dimensiunea operațională a concernului: UNISTER deservea în acel moment aproximativ 2 milioane de clienți și intermedia o cifră de afaceri din turism de peste 2 miliarde de euro (date ale companiei/relatări din epocă).
Zilnic trebuiau gestionate mii, uneori zeci de mii de operațiuni contabile individuale – plăți, transferuri, decontări de comisioane, anulări și rambursări. Într-o asemenea structură, chiar și o singură întârziere sau un blocaj administrativ putea fi suficient pentru ca obligațiile scadente să nu fie onorate la termen.
Riscul juridic: cererea creditorului
Decisivă nu a fost atât rentabilitatea modelului de afaceri, cât vulnerabilitatea permanentă față de cereri externe de insolvență. Conform § 14 din Legea germană a insolvenței (Insolvenzordnung, InsO), orice creditor poate solicita, în cazul unei creanțe scadente neonorate, deschiderea unei proceduri de insolvență din exterior.
Concernul nu era astfel insolvent, dar era vulnerabil structural – în funcție de faptul dacă plățile se blocau punctual.
Percepția publică și escaladarea mediatică
Dintr-un concern anterior puternic în cash-flow a devenit astfel o companie aflată într-un mod permanent de tensiune financiară și de criză – nu insolventă, dar oricând destabilizabilă în continuare din exterior.
Această situație fragilă fusese deja preluată anterior, în parte cu desfătare, de unele mass-media și unii jurnaliști, care au amplificat-o prin relatări exagerate, de exemplu cu titluri precum „UNISTER bilanziell überschuldet” („UNISTER supraîndatorat în bilanț”) în HANDELSBLATT.
În această situație, Thomas Wagner a mizat pe o listare la bursă a diviziei de turism ca soluție. Ideea era viabilă – avea însă nevoie de timp. Cel puțin un an. Acest timp nu era disponibil.
La aceasta s-a adăugat o contradicție care necesită explicații până astăzi: ani de zile, HanseMerkur profitase considerabil de pe urma Unister, printre altele prin vânzarea a mii de asigurări storno pentru călătorii, cu profituri anuale de milioane care au revenit HanseMerkur din afacerea cu Unister. O afacere care a funcționat mult timp – până când pretenția de rambursare a creditului a devenit linia de fractură decisivă.
Retragerea purtătorului de cuvânt – mai 2015
Un concern în stare mediatică permanentă
Când purtătorul de cuvânt al concernului și șeful comunicării corporative de la Unister se retrage la propria cerere în mai 2015, pasul pare în exterior o schimbare de personal ce-i drept neobișnuită, dar de înțeles. Mulți l-au perceput ca pe o cezură, care se poate explica doar pe fondul rolului pe care această funcție l-a avut ani de zile – și al presiunii mediatice permanente sub care concernul se afla de mult și se află în acel moment.
Unister nu mai este în acel moment o companie care apare în media doar ocazional. Este un subiect permanent.
În presa regională – de exemplu în Leipziger Volkszeitung, în BILD (edițiile Leipzig/Saxonia), în Sächsische Zeitung sau Mitteldeutsche Zeitung – Unister este urmărit în mod regulat ani de-a rândul: creștere, anchete, schimbări de personal, restructurări.
În paralel, marile publicații naționale de referință preiau cazul în mod repetat, printre ele DER SPIEGEL, DIE ZEIT, Die Welt și Handelsblatt, Wirtschaftswoche, SÜDDEUTSCHE ZEITUNG, FAZ (Frankfurter Allgemeine Zeitung); sunt prezente și mass-media austriece sau elvețiene, precum televiziunea elvețiană SRF, ori posturi naționale germane de televiziune precum ARD, ZDF, RTL, la fel ca cele regionale precum MDR, SWR etc.. Adesea nu ca eveniment izolat, ci ca poveste continuă despre ascensiunea, escaladarea și riscurile unui concern de internet. Mai târziu intră în joc și Bloomberg sau Financial Times.
Personalizarea comunicării
Revistele presei și rezultatele din arhive analizate – printre altele din arhiva Axel Springer – arată o imagine clară: între 2009 și 2017 au apărut cu mult peste 100 de articole de fond, în care UNISTER s-a aflat în centru. Mai mult de jumătate dintre aceste articole au revenit mass-mediei regionale și din Germania centrală, alte aproximativ 30 de publicații titlurilor naționale de referință și economice. În plus, monitorizările media interne ale UNISTER realizate cu furnizorul de servicii de media clipping Landau arată că numai în anul 2012 au fost înregistrate peste 20.000 de relatări media despre UNISTER, portalurile și mărcile sale, printre altele în Germania, Austria, Elveția, Franța și alte câteva țări.
Izbitoare nu este atât frecvența, cât atribuirea. În multe articole nu este citat abstract „concernul”, ci purtătorul de cuvânt al concernului însuși, ca instanță care contextualizează. Declarațiile sale oferă context, cifre și cadre de interpretare. Comunicarea devine explicativă – și astfel plasată vizibil la nivel C-level, respectiv la nivelul conducerii executive.
Studii, presă economică și ecou internațional
La aceasta se adaugă o comunicare bazată pe studii, care declanșează regulat propriile cicluri mediatice. Un studiu despre fraudele la benzinării, de exemplu – bazat pe date din peste 100 de orașe, cu peste 90.000 de cazuri înregistrate și rate de creștere de peste 17 la sută – este preluat, comentat și prelucrat la nivel național. Comunicarea nu mai funcționează aici doar ca însoțitor, ci ca punct de plecare al dezbaterilor publice.
Și mass-media economice și digitale preiau regulat Unister și schimbările sale de personal. Publicații precum Business Insider și Gründerszene nu încadrează evoluțiile ca note marginale, ci ca procese relevante în cadrul scenei digitale germane.
Chiar și pașii operaționali mai mici au efect public. Când Unister închide, respectiv vinde, în 2014 Portalservice GmbH, cu aproximativ 120 de angajați, nu relatează despre aceasta doar mass-media germane. Prin știrile agențiilor dpa (Deutsche Presse-Agentur) și APA (Austria Presse Agentur), și publicații străine preiau evenimentul, de exemplu Tiroler Tageszeitung. Concernul este prezentat în mod regulat cu aproximativ 1.800 de angajați – fiecare pas capătă greutate.
Peter Zimmermann: experiența politică drept sistem de avertizare
În acest mediu intră în 2013 Peter Zimmermann. Ca fost purtător de cuvânt al guvernului Statului Liber Saxonia (Freistaat Sachsen) și, ulterior, purtător de cuvânt al guvernului și secretar de stat pentru media în landul Turingia, el cunoaște din politică dinamica escaladărilor. La dorința lui Thomas Wagner, el este inclus în conducerea executivă. Wagner nu caută un manager clasic, ci pe cineva care să poată citi dinamicile publice și numi riscurile.
Apropierea are loc informal. Mai multe cine au loc în Leipzig, în zona străzii Karl-Liebknecht-Straße – discret, în parte într-un apartament cu un pseudonim pe sonerie. La masă stau Wagner, directorul financiar de atunci, purtătorul de cuvânt al concernului și o persoană de încredere din PR a lui Zimmermann. Este vorba de evaluare, încredere, de citirea comună a unei situații care se ascute.
Avertismentul SPIEGEL și punctul de cotitură
Însă această numire nu rămâne neobservată. Încă înainte ca intrarea lui Zimmermann să devină publică, DER SPIEGEL îl contactează pe purtătorul de cuvânt al concernului. Apelul este formulat ca un avertisment: Zimmermann ar fi considerat, având în vedere originea sa politică, un subiect extrem de sensibil, un „cartof fierbinte”. Cine îl aduce în această fază într-un rol expus în concern se mișcă pe un teren minat mediatic și politic.
Cu toate acestea, pasul este făcut. Zimmermann acționează în primul rând consultativ. Timp de bine de un an și jumătate, el caută în mod repetat discuția cu purtătorul de cuvânt al concernului – adesea la prânz, în mod deliberat departe de ședințe. El avertizează asupra înălțimii personale de cădere tot mai mari: dacă presiunea masivă a anchetelor s-ar ascuți economic, o explozie publică ar putea lovi nu doar concernul, ci și pe însuși purtătorul de cuvânt al concernului, cunoscut în media.
Abia în primăvara lui 2015 balanța se înclină. Titlurile nu se opresc, personalizarea continuă să crească, controlabilitatea scade.
Un rămas-bun cu valoare de semnal
Retragerea are loc ordonat și în strânsă coordonare. Mass-media regionale precum BILD Leipzig/Sachsen și Leipziger Volkszeitung relatează despre aceasta, la fel ca publicații naționale din presa digitală și economică, printre care Business Insider și Gründerszene. În multe articole, plecarea nu este prezentată ca o simplă schimbare de personal, ci ca o cezură în cadrul escaladării de la Unister.
Wagner știe ce înseamnă acest pas: pierderea unui tovarăș de drum în cea mai dificilă fază a companiei. La despărțire, el mulțumește cu o indemnizație de plecare – discret, fără regie. În conducerea executivă curg lacrimi.
14 iulie 2016
14 iulie 2016, ora 10.16.
Un avion decolează din Veneția. 1,5 milioane de euro în numerar, un rip-deal (înșelătorie la schimbul de bani) planificat, zborul de întoarcere. Leipzig nu va mai fi atins niciodată.
Printre morți: Thomas Wagner și Oliver Schilling, cofondator, proaspăt tată. Christian Schilling, fratele său geamăn, supraviețuiește pentru că nu ia zborul.
Zece ani mai târziu
În 2025, active centrale sunt revândute pentru aproximativ 240 de milioane de euro – active care fuseseră cedate în 2016 pentru 80 până la 90 de milioane de euro. Creșterea de valoare arată: Unister nu a fost niciodată lipsit de valoare. Insolvența nu a fost lipsită de alternative.
Deschis rămâne până astăzi complexul rip-deal în jurul lui Levy Vass. În ciuda înregistrărilor, în ciuda martorilor, nicio urmărire publică. Mulți spun: ceva pute până la cer.
Ce rămâne
Acest text nu este un necrolog. Este o retrospectivă și un avertisment. El arată cum escaladarea mediatică, intervenția statului și dependența financiară pot răsturna un sistem – tocmai atunci când succesul este cel mai mare.
ADN-ul economic al Unister: creștere din cash-flow – și efectele sale secundare
Pe 14 iulie 2016 la ora 10.16 decolează de pe aeroportul din Veneția un avion monomotor de tipul Piper PA‑32R‑301T cu înmatricularea americană N710CC cu destinația Leipzig. La bord se află trei pasageri și un pilot în vârstă de 73 de ani, „vsi štirje so bili nemški državljani” (în română: „toți patru erau cetățeni germani”), după cum relatează portalul de știri sloven 24ur.com în articolul din 08.10.2020, ora 18.25. Nimeni nu supraviețuiește impactului aproape vertical lângă Predmeja în apropiere de Ajdovščina – „Nesreče nihče ni preživel, vzrok zanjo pa je bilo predvsem slabo vreme” (în română: „Nimeni nu a supraviețuit accidentului, cauza a fost în primul rând vremea rea”), rezumă articolul cu titlul „Končno poročilo o letalski nesreči pri Ajdovščini razkriva več nepravilnosti”. (Trimitere, printre altele: 24ur)
Prietenii și chiar și unii jurnaliști văd lucrurile însă altfel: ei pornesc în continuare de la ipoteza unui atentat. A unei crime înscenate perfid. Dar să luăm lucrurile pe rând, acum, la 10 ani după evenimentele tragice care, pentru mulți, au până astăzi replici .
Căci printre morți se află nimeni altul decât antreprenorul și starul internetului din Leipzig, în vârstă de 38 de ani, Thomas Wagner, fondatorul grupului Unister, care, cu portaluri precum Ab‑in‑den‑Urlaub.de, Fluege.de, Auto.de, Preisvergleich.de, News.de, Börsennews.de, Geld.de și Kredit.de, construise unul dintre cele mai mari concerne independente de turism online din Germania. Tagesschau a numit retrospectiv Unister „unul dintre cei mai mari furnizori de turism online din Germania”, care ar fi „răscolit piața turismului cu un marketing online agresiv și cu oferte suplimentare controversate”. Financial Times (autor: Guy Chazan) vorbește despre „rise and tragic fall of [a] German internet star”. (Vezi și: wikipedia)
Leipzig: de la proiectul de apartament studențesc la jucător de miliarde
Cotidianul Mitteldeutsche Zeitung (autor: Steffen Höhne) reconstituie în reportajul de o pagină „Der Unister‑Krimi” din 12 iulie 2017 cum Thomas Wagner începe la începutul anilor 2000 în Leipzig cu o mică platformă pentru studenți, își abandonează studiile de economie și administrarea afacerilor și construiește, cu aproximativ 40.000 de euro din cercul de prieteni, o rețea tot mai mare de site-uri, în principal în comerțul electronic, cu mare succes. Din camera de 20 de metri pătrați din apartamentul studențesc (pe care mai târziu o oferă șefului său de comunicare, care însă refuză politicos) se dezvoltă un concern cu, temporar, 1.800 până la 2.100 de angajați și un volum de călătorii de ordinul miliardelor.
Cine vrea să zboare, să călătorească sau caută un pachet turistic în Germania, Elveția, Luxemburg sau Austria nu mai poate ocoli Unister. La apogeu, Unister cântărește cât bine peste 1.000 de agenții de turism fizice. Și în Franța compania este lider de piață cu portalul de zboruri vol24.fr – însă, din nou, nu fără zgomot. Deoarece evenimentele din jurul vol24.fr nu sunt, într-o anumită măsură, atipice pentru antreprenoriatul cu mânecile suflecate al tânărului start-up Unister, ele sunt prezentate aici ceva mai detaliat.
Intrarea Unister pe piața din Franța
Prezența franceză a Vol24.fr este considerată în presa de specialitate un exemplu inițial reușit al extinderii internaționale a portofoliului de turism al grupului Unister. Die Zeit numește Vol24.fr „varianta franceză a site-ului german fluege.de”. Intrarea pe piața țării vecine, care încă nu vede cu ochi buni când străinii se extind pe piața sa de comerț electronic, nu rămâne nici de data aceasta fără zgomot, atât în media, cât și la organizațiile de consumatori. Publicații franceze de specialitate precum TourMaG și TourHebdo relatează că Unister ar fi intrat pe piața din Franța cu Vol24.fr și ar fi repetat succesul anterior al fluege.de sub forma unui portal de zboruri adaptat național.
De la Unister la Travel24.com AG
Structural, sursele descriu că Vol24.fr ar fi fost construit și promovat intens mai întâi din imediata apropiere a Unister, înainte ca activitățile să fi fost transferate ulterior în Travel24.com AG, companie listată la bursă. Potrivit Wikipedia și unor comunicări juridice, Travel24.com AG fusese preluată deja în 2009 de Unister GmbH, astfel încât Travel24.com era considerată filială majoritară în cadrul concernului Unister. Portaluri franceze de specialitate precum TourMaG consemnează că Travel24.com ar fi preluat din 2013 activitățile Vol24.fr în Franța și ar fi funcționat ca operator al mai multor mărci (printre altele Vol24.fr, Travel24.fr) – de facto un transfer al afacerilor din Franța din nucleul direct Unister în filiala listată la bursă.tourmag+4
Campania cu „Reiner Calmund-ul francez”, Guy Roux
Prospectarea pieței în Franța a fost însoțită de o campanie TV de mare impact cu Guy Roux. TourMaG și TourHebdo îl descriu pe fostul antrenor al AJ Auxerre drept „ambassadeur de Vol24.fr”, care ar fi fost angajat pentru un an pentru a promova portalul cu o retorică fotbalistică plină de umor („începem ofensiva”, „prețurile devin mai mici”). În spotul „Guyroux‑vol24‑pub” de pe YouTube, Roux apare ca antrenor econom și promite că Vol24 se ține de „ceea ce alții doar anunță”, prin care marca ar fi câștigat rapid notorietate.
Succes cu potențial de conflict
La început, Vol24.fr este descris în presa franceză de specialitate drept intrarea reușită pe piață a unui jucător online german. Platforma este considerată „varianta franceză” a fluege.de, condusă din anturajul Unister, respectiv prin Travel24.com AG preluată de Unister. Portaluri de branșă precum TourMaG și TourHebdo relatează despre noi birouri la Paris, o prezență în rapidă creștere în segmentul zborurilor și despre Guy Roux ca ambassadeur de Vol24.fr de renume, care asigură rapid vizibilitate mărcii prin spoturi TV. Operațional, înființarea biroului din Paris este condusă de Emmanuel Yatera (Directeur des Opérations), Pascal Boyer (Directeur Commercial) și Vincent Luna (Directeur Général). În această fază, tonul relatărilor seamănă cu cel al primelor articole germane: un nou venit în creștere agresivă, care răscolește piața franceză cu zboruri online ieftine. (Vezi, printre altele, quechoisir+3)
Ca și în Germania, percepția despre Unister și portalurile sale se răstoarnă și în Franța – de la atacatorul online inovator la un caz problematic, cu riscuri juridice și clienți nemulțumiți.
De la caz de creștere la caz de avertizare în Franța
La început, Vol24.fr este descris în presa franceză de specialitate drept intrarea reușită pe piață a unui jucător online german: site-ul este considerat „varianta franceză” a fluege.de, condus din anturajul Unister, respectiv prin Travel24.com AG preluată de Unister. Portaluri de branșă precum TourMaG și TourHebdo relatează despre noi birouri la Paris, o prezență în creștere în segmentul zborurilor și despre Guy Roux ca „ambassadeur de Vol24.fr” („ambasador al Vol24.fr”), care face marca rapid cunoscută prin spoturi TV. În această fază, tonul seamănă cu cel al primelor relatări germane: un nou venit în creștere agresivă, care răscolește piața cu zboruri online ieftine. (Vezi, printre altele, zeit+5)
Punctul de basculare: Le Quotidien du Tourisme 2012
Schimbarea de atmosferă devine vizibilă în Franța mai ales în ediția dublă nr. 3692/3693 a Le Quotidien du Tourisme din 28/29 februarie 2012. La paginile 2 și 3, redacția îi dedică Vol24.fr rubrica „Fait du jour”, sub titlul „Vol24.fr depuis 1 an en France : les clients tirent à vue” – literal „Vol24.fr de un an în Franța: clienții trag din toate pozițiile”. Articolul descrie cum forumurile „croulent sous les commentaires négatifs” („se prăbușesc sub comentarii negative”) și citează postări precum „Illégal” („ilegal”), „Très mauvais : à fuir” („foarte prost: de evitat”) și „Frais cachés” („taxe ascunse”).
Revista pentru consumatori 60 Millions de Consommateurs este citată cu „témoignages de consommateurs déboussolés” („mărturii ale unor consumatori complet derutați”); clienții „pas pu embarquer” („nu ar fi putut să se îmbarce”), deoarece nu ar fi primit niciun bilet electronic sau nicio confirmare finală, și ar fi „constaté des problèmes d’horaires” („constatat probleme cu orele de zbor”). Centre européen des consommateurs France (CEC‑F, Centrul European al Consumatorilor Franța) raportează „80 dossiers en 5 mois” („80 de cazuri în cinci luni”) privind Vol24.fr – o cifră pe care publicația o evaluează ca semnal clar de avertizare.
Critici juridice și legătura cu Unister
Ca și în Germania, și în Franța chestiunile juridice ajung în centru. Avocata specializată în dreptul turismului Emmanuelle Llop este citată cu declarația: „À partir du moment où il exerce une profession d’agent de voyage, le site Vol24.fr doit être immatriculé même s’il s’agit d’un site Web” – „Din momentul în care Vol24.fr activează de facto ca agenție de turism, site-ul trebuie înmatriculat, chiar dacă este vorba de un site web”. Articolul consemnează că Vol24.fr, respectiv Unister, nu apare în registrul Atout France și s-ar afla, prin urmare, „en contravention avec la loi” („în contradicție cu legea”). Totodată, textul trimite la condițiile generale de afaceri ale Unister GmbH ca „société mère de Vol24.com” („societate-mamă a Vol24.com”): acolo s-ar vorbi alternativ despre un „contrat d’intermédiaire” („contract de intermediere”) și despre faptul că ar fi „que d’une agence de voyage” („doar o agenție de turism”), în timp ce Unister s-ar distanța simultan de „exécution régulière […] de la prestation” („executarea corespunzătoare a prestației”) – din perspectiva publicației, o încercare de a se sustrage răspunderii.
Guy Roux, icoană liniștitoare în focul încrucișat
În paralel cu această critică de conținut, editorialul „L’air de la calomnie ?” („Adierea calomniei?”) de la pagina 2 analizează punerea în scenă a lui Guy Roux. El este descris ca „icône rassurante” („icoană liniștitoare”) și „pépère tranquille du terroir” („bunicuț tihnit și cu picioarele pe pământ, de la țară”), care apăruse deja în spoturi pentru Citroën și pentru o marcă de apă minerală și devine acum chipul Vol24.fr. Totodată, textul trimite la limbajul vizual al spoturilor TV, în care Roux stă în fața unui fundal cu găuri de gloanțe – o vizualizare care sugerează că portalul este sub tir, în timp ce campania urmărește să recâștige încrederea cu un chip familiar.
În interviul din aceeași ediție, purtătorul de cuvânt al concernului Unister și șeful diviziei de comunicare numește prezența în Franța ce-i drept o „success story” și Franța o „marché clé” („piață-cheie”), dar recunoaște că au fost „un peu dépassés” („puțin copleșiți”) de ecoul campaniei TV și că „80% de ces plaintes auraient pu être évitées” („80 % dintre aceste plângeri ar fi putut fi evitate”), dacă site-ul ar fi fost mai precis și mai detaliat.
Paralele cu evoluția din Germania
Privită în ansamblu, se conturează o evoluție foarte asemănătoare celei germane: la început, Unister și portalurile sale sunt percepute ca jucători online inovatori, în creștere rapidă, care răscolesc piața cu prețuri agresive și noi canale de distribuție. Odată cu creșterea numărului de plângeri, proceduri și chestiuni de reglementare, accentul se mută însă pe protecția consumatorilor, transparență și conformitate juridică. Așa cum în Germania tonul trece de la „starul în ascensiune al internetului” la „caz problematic înconjurat de scandaluri”, în Franța relatările despre Vol24.fr – vizibil mai ales în Quotidien du Tourisme – basculează de la interesat-pozitiv la net avertizor și critic.
Încadrarea în piața online de astăzi
În analiza retrospectivă se subliniază că multe dintre elementele criticate dur atunci – de exemplu upselling-ul de servicii suplimentare, taxele de serviciu, preselecțiile pentru asigurări sau suprataxele de plată – s-ar regăsi astăzi într-o formă similară la numeroase portaluri de turism și magazine online. Observatorii subliniază că internetul, ca mediu de piață, a devenit „mai matur”: trucurile tipice de design ale proceselor de rezervare ar fi larg cunoscute datorită organizațiilor de consumatori și mass-mediei, reglementarea portalurilor de comparare a fost înăsprită, iar mulți utilizatori ar putea recunoaște mai repede și încadra mai bine indicațiile înșelătoare sau blocurile de costuri ascunse. Pe acest fundal, intrarea Unister pe piața franceză cu Vol24.fr apare în retrospectivele actuale ca un precursor de succes, dar puternic controversat, al unor practici preluate sau variate ulterior de numeroși concurenți.
Portofoliul Unister
Articolul Wikipedia despre Unister enumeră peste 60 de portaluri din domeniile turism, finanțe, auto, comparare și știri și ilustrează amploarea tematică extraordinară a concernului. Printre cele mai cunoscute oferte s-a numărat Ab-in-den-Urlaub.de, care a primit atenție la nivel național și prin colaborarea cu Michael Ballack.
Ballack era la acel moment cel mai cunoscut fotbalist al Germaniei (FC Bayern München) și era, în plus, căpitanul echipei naționale de fotbal a Germaniei. Într-un videoclip making-of pe YouTube, Thomas Wagner descrie cum s-a ajuns la Unister, în brainstormingul intern, la Ballack ca față publicitară; și Ballack însuși subliniază acolo că filmarea i-a făcut mare plăcere.
În paralel, Unister a mizat cu Fluege.de pe un al doilea testimonial definitoriu: Reiner „Calli” Calmund a reprezentat ani de zile portalul și a asigurat, prin felul său popular, o mare recunoaștere. Ballack și Calmund au format astfel o dublă distribuție strategică aleasă în mod deliberat, flancată de o presiune masivă de publicitate TV, construită consecvent de-a lungul anilor. Unister era prezent zilnic la SAT.1 Group – mai ales în programul de seară al aproape tuturor emisiunilor cu audiență mare –, ulterior și la RTL Group. Potrivit datelor din branșă, concernul a investit net cu mult peste 100 de milioane de euro în publicitate TV.
Testimonialul Unister Michael Ballack a oferit, printr-un meci public de adio intitulat „Ciao Capitano” pe 5 iunie 2013 la Leipzig, un final de carieră emoționant, pus în scenă la o scară pe măsură, cu numeroși tovarăși de drum și invitați celebri, printre ei și selecționerul național Joachim Löw. Seara s-a sărbătorit în barul de lux CHOCOLATE din Leipzig, pe cunoscuta stradă a localurilor Gottschedstraße, iar Ballack a uitat pur și simplu să-l invite pe Thomas Wagner. Wagner a luat-o cu calm și a reușit să intre în CHOCOLATE și fără invitație, deși ar fi avut motive să fie supărat. La urma urmei, Ballack câștiga ca testimonial la Unister foarte mulți bani pentru, în medie, aproximativ trei zile de filmare pentru o campanie publicitară pentru ab-in-den-urlaub.de.
Un element central al succesului îl constituie domeniile generice (Gattungsdomains), denumite în jargonul branșei mai degrabă „generic domains”. Die Welt enumeră în „Online‑Portale: Die Machenschaften des Abzock‑Imperiums Unister” domenii precum Ab‑in‑den‑Urlaub.de, Fluege.de, Shopping.de, News.de, Börsennews.de, Geld.de și Kredit.de și vorbește despre un „pachet de domenii generice” pe care Wagner l-ar fi adunat. Tagesspiegel relatează că Unister ar fi plătit pentru Shopping.de aproximativ 1,96 milioane de euro. În alte relatări din presă se spune că pentru domeniul Kredit.de Unister ar fi plătit în 2008 circa 892.000 de euro. Acestea erau, și la scară internațională, pentru condițiile de atunci, valori de vârf la nivel global pentru adrese de internet.
Financial Times descrie în schimb Unister drept cea mai de succes rețea de companii din Germania de „travel and price‑comparison sites”, care, prin marketing în motoarele de căutare și fluxuri de afiliere, ar fi devenit „one of Germany’s biggest ecommerce groups”. Tagesschau de la ARD vorbea, la rândul său, despre o companie care ar fi „intermediat călătorii în volum de miliarde”. (Vezi: ft+1)
Fără VC, fără concern: libertate cu un preț
În timp ce la Berlin modele precum Rocket Internet cresc start-up-uri cu runde masive de capital de risc (venture capital, VC) și rețele de concern, Unister rămâne în mod deliberat fără un investitor financiar dominant. Portalul pentru fondatori Für‑Gründer.de descrie modelul Rocket ca un incubator care reunește capital, know-how, infrastructură și rețele internaționale; frații Samwer, concurenți, mizau țintit pe runde de finanțare cu capital de risc, adică pe finanțatori ai creșterii. campaignlive
Unister merge însă de ani de zile, consecvent, pe un alt drum. Spiegel Online scrie după prăbușire, într-un articol de fond, că concernul ar fi „reinvestit imediat o mare parte din venituri în marketing” – finanțat din cash-flow-uri curente și linii de credit. Deci nu prin investiții de miliarde de la fonduri. Lipsesc marii investitori VC, finanțatorii cu capital de risc sau un concern ca ancoră.
Tagesschau de la ARD relatează, la fel ca Süddeutsche Zeitung, că Unister ar fi refuzat, după propriile declarații, de mai multe ori oferte de milioane ale unor potențiali investitori și ar fi rămas astfel în mod deliberat independent. Se vorbește despre oferte de cumpărare care atingeau pragul de un miliard de euro. Dar doar îl atingeau, fără să-l depășească, așa cum și-a dorit mereu starul internetului din estul Germaniei, Thomas Wagner.
Vezi: Süddeutsche Zeitung din 13 octombrie 2016: „Unister-Chef lehnte 900 Millionen Euro ab” („Șeful Unister a refuzat 900 de milioane de euro”), de autorii Klaus Ott, Sebastian Pittelkow și Uwe Ritzer, Leipzig/München.
O construcție de start-up fără mari finanțatori externi oferă libertate operațională maximă, dar face concernul dependent și de bănci, asigurători și de lichiditatea curentă – fără tampoanele pe care marii finanțatori VC sau companiile-mamă le oferă adesea în crize.
Cotitura mediatică din 2012: „Deutschlands größtes Abzock‑Imperium” („cel mai mare imperiu al jecmănelii din Germania”)
În vara lui 2012, percepția mediatică se răstoarnă. Revista Computer Bild etichetează Unister, în ediția 15/2012, într-un articol-bombă de mai multe pagini de pe copertă, drept „Deutschlands größtes Abzock‑Imperium” („cel mai mare imperiu al jecmănelii din Germania”) și acuză concernul de „taxe ascunse, reduceri de preț inventate, taxe de serviciu adăugate pe ascuns, capcane de click la rezervările de vacanță și alte înșelăciuni”. Welt preia termenul „Abzock‑Imperium” în articolul său online „Die Machenschaften des Abzock‑Imperiums Unister” și descrie detaliat cum taxele de serviciu și serviciile suplimentare ar fi dus, chipurile, la costuri suplimentare pentru clienți. Preluarea nu este o surpriză: autorul este același ca în articolul din ComputerBild.
Unister se apără. Heise Online relatează în articolul de fond „Computerbild hält an Abzock‑Vorwürfen gegen Unister fest” că Unister ar fi solicitat la Tribunalul Regional Leipzig (Landgericht Leipzig) o ordonanță președințială (einstweilige Verfügung). În articolul următor „Verwirrung um Verbreitungsverbot der Computerbild„, Heise citează la rândul său din hotărârea instanței (număr de dosar 08 O 2057/12): ediția ComputerBild în cauză „nu mai poate fi difuzată nemodificată în versiunea de până acum„, lucru pe care Unister l-ar fi obținut printr-o ordonanță președințială și o acțiune în încetare. Mai ales un pasaj despre presupuse activități ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Dresda (Oberstaatsanwaltschaft Dresden) ar fi trebuit înnegrit (Vezi: heise)
Heise precizează totodată că unele acuzații importante de conținut – de exemplu privind taxele ascunse – nu ar fi fost interzise prin hotărâre. Ediția rămâne în comerț, doar fraza menționată despre parchet nu mai poate fi difuzată într-un nou tiraj.
Acest câmp de tensiune – relatări critice, succes juridic parțial, dar nicio reabilitare în imaginea publică – întărește imaginea unei companii care se pune rău cu media și autoritățile. Ce este adevărat: Unister obținuse, conform situației juridice, oprirea distribuției ComputerBild la unii distribuitori de presă și a pus, firește, cu satisfacție acest subiect la dispoziția presei de specialitate, care l-a preluat cu plăcere.
+++ Broșura companiei UNISTER prezentată mai sus în text poate fi descărcată aici:++
Anchetatorii, BaFin și produsele Stornoschutz/Flexifly
Relatărilor media critice, considerate de mulți exagerate, le urmează imediat, în decembrie 2012, probleme de natură penală. Potrivit relatărilor din presă, printre altele în DER SPIEGEL sau în Tagesschau de la ARD, Parchetul General din Dresda a percheziționat spațiile grupului Unister – după cum se va afla mai târziu, cu aproape 130 de anchetatori –, a dispus reținerea pe termen scurt a trei manageri de top, printre care fondatorul Thomas Wagner, și anchetează pentru presupusa desfășurare neautorizată de activități de asigurare și presupusă evaziune fiscală. În centrul atenției: produsele suplimentare „Stornoschutz” (protecție la anulare, la rezervările de hotel) și „Flexifly” (la zboruri), prin care clienții primesc, contra cost, opțiuni îmbunătățite de anulare, respectiv de modificare a rezervării.spiegel+3
Procurorii din Dresda Andreas Günthel și Dr. Dirk Reuter de la Parchetul General al Saxoniei și unitatea sa politică anticorupție INES (Integrierte Ermittlungseinheit Sachsen), care, în opinia unor insideri, anchetau „fanatic”, văd în aceste produse asigurări care ar fi necesitat o autorizație a BaFin (Autoritatea Federală de Supraveghere Financiară), precum și acuzația de neplată a impozitului pe asigurări și a taxei pe valoarea adăugată în valoare de milioane. Tagesschau rezumă în 2016 că Unister ar fi fost acuzat că a „desfășurat activități de asigurare fără autorizație BaFin” și a „sustras impozite pe scară largă”. Și BILD și sute de alte mass-media relatează pe larg. Wagner este pe prima pagină a BILD.
Anchetatorii apăruseră dimineața la ora 9 la Wagner, în Leipzig-Gohlis, în micul său apartament de 70 de metri pătrați, unde procurorul Günthel, după cum le-a povestit Wagner mai târziu unor insideri, ar fi spus: jos îl așteaptă o mașinuță verde. Apoi ar fi urmat o plimbare rătăcitoare prin Germania într-o dubă pentru deținuți a parchetului. Wagner l-a descris pe Günthel, față de apropiați, drept „extrem de narcisist” și, astfel, după aprecierea sa, „foarte periculos”.
În paralel, 130 de anchetatori intraseră dimineața la Unister și ocupaseră compania. La Unister nu se știa până târziu în noapte nici măcar unde se află Wagner. Parchetul nu dăduse nicio informație. Fondatorul parcă intrase în pământ. „Ne-a amintit de procedee din China”, spune un prieten apropiat al lui Wagner.
Au urmat alte trei razii – după cum a perceput Wagner, „în mare parte din arbitrariu”. Procurorii ar fi confiscat și lucruri, hard diskuri, pentru care nu aveau deloc mandate de percheziție. Procurorii nu s-au lăsat opriți la fața locului, în ciuda obiecțiilor. „Au spus arogant că deocamdată iau totul, inclusiv toate hard diskurile, că se vor găsi acolo deja și alte probe”.
Apărarea: Werner, Dresenkamp, Botz, Titz, Sewtz, Mirko Richter
Unister apelează la mai multe cabinete de avocatură specializate. Potrivit unor insideri, apărarea penală îi costă în final pe toți cei implicați în jur de două milioane de euro. Fondatorii nu încheiaseră nici măcar o asigurare de răspundere a directorilor (D&O). Wagner voise să economisească acești bani din motive de cost.
Un rol central îl joacă societatea de avocatură din Kiel/Hamburg/Berlin Wiegert Werner Partner Partnerschaft mbB Rechtsanwälte Notare Complianceberater (LegalNord). Într-un memoriu de apărare de 268 de pagini din 14 aprilie 2015, Dr. Ingmar Werner, Ulf Dresenkamp, Martina Botz și Franziska Titz reprezintă UNISTER GmbH în calitate de parte vizată de confiscare (Verfallsbeteiligte) în procedura Parchetului General din Dresda (număr de dosar 391 Js 5713/13).
Memoriul solicită suspendarea procedurii și sesizarea Curții Constituționale Federale (Bundesverfassungsgericht) cu întrebarea dacă § 140 VAG (Versicherungsaufsichtsgesetz, Legea privind supravegherea asigurărilor) (norma penală privind activitatea neautorizată de asigurare) este compatibil cu art. 103 alin. 2 GG (Grundgesetz, Legea fundamentală germană) (principiul determinării/previzibilității legii) și cu art. 20 alin. 3 GG. Noțiunea de „activitate de asigurare” ar fi atât de deschisă, încât „amploarea și domeniul de aplicare” nu ar fi fost previzibile pentru destinatarii normei precum Unister; o concretizare ar fi avut loc doar prin jurisprudența instanțelor de contencios administrativ, nu prin cea a instanțelor penale.
Privind Flexifly, apărarea argumentează
Privind Flexifly, apărarea Unister a argumentat: Flexifly ar fi fost un serviciu de modificare a rezervării, în care obligația de prestație depindea exclusiv de decizia clientului de a modifica rezervarea – nu de producerea unui eveniment aleatoriu; ar fi lipsit „elementul aleatoriu” tipic asigurărilor. Produsul nu ar fi fost calculat după „legea numerelor mari”, ci „exclusiv pe baza unor split-teste”, cu scopul de a cere prima cea mai mare posibilă – o abordare străină asigurărilor.
Flexifly ar fi fost oferit exclusiv în legătură cu rezervări de zboruri prin portalurile Unister și ar fi fost, prin urmare, o clauză accesorie neautonomă la contractul de intermediere de călătorii; veniturile ar fi reprezentat doar un procent de o singură cifră din cifra de afaceri totală.
Privind Stornoschutz, apărarea trimite la un certificat negativ (Negativtestat) al fostului Oficiu Federal de Supraveghere a Asigurărilor (Bundesaufsichtsamt für das Versicherungswesen, BAV) din 20 martie 2002 privind produsul predecesor „Stornoservice” al Klasen Consulting GmbH, pe care Unister o cumpărase ulterior pentru o sumă vehiculată de 11 milioane. Scrisoarea de atunci a autorității de supraveghere (astăzi BaFin) către Klasen Consulting (kurz-mal-weg.de) ar fi clasificat explicit Stornoservice drept clauză accesorie care nu necesită autorizație; după preluarea societății Klasen, Unister ar fi continuat produsul cu modificări doar marginale, așa că ar fi putut avea încredere în legalitatea sa.
În complexul fiscal, apărarea susține că pentru veniturile din Flexifly s-ar fi plătit taxa pe valoarea adăugată; în cazul unei calificări ca asigurare, aceasta ar trebui compensată cu eventualul impozit pe asigurări datorat, iar interdicția fiscală de compensare nu s-ar aplica din cauza identității situației de fapt. Prejudiciul fiscal de aproape 1,3 milioane de euro afirmat de parchetul saxon ar fi în realitate mult mai mic. Insiderii spun: Parchetul General ar fi vrut, chipurile, să adune intenționat milioanele pentru a putea solicita la Judecătoria (Amtsgericht) arestul preventiv. Procurorii resping ulterior acest lucru.
În paralel, avocatul Sewtz de la cabinetul Zwanzig Hacke Meilke & Partner (Leipzig) îl reprezintă personal pe Thomas Wagner. Într-o „respingere a acuzațiilor” din 28 ianuarie 2016, el subliniază că Wagner s-ar fi bazat pe certificatul negativ al BAV, pe evaluarea departamentului juridic intern și pe consilierul juridic-șef Mirko Richter; chiar și BaFin, deși știa, nu ar fi emis ani de zile o decizie clară de interdicție privind Stornoschutz și Flexifly.
Într-un alt memoriu din 1 februarie 2016, Sewtz cuantifică prejudiciul cauzat grupului Unister de procedura penală – printre altele contracte reziliate, produse eliminate, tranzacții cu investitori anulate, linii de credit tăiate – la aproximativ 43,5 milioane de euro. El vorbește despre un efect al procedurii care amenință existența companiei și sugerează că totul ar fi fost declanșat inițial la instigarea unui avocat concurent și a „altor actori”. Landul Saxonia este amenințat cu pretenții de despăgubire din cauza procedurilor de anchetă considerate exagerate. În acest moment, Wagner mai are de trăit șase luni.
De la creditul sindicalizat la rip-deal-ul fatal:
Cum o scrisoare de Crăciun a consorțiului bancar, afacerea Hanse-Merkur și presiunea crescândă a timpului l-au condus pe Thomas Wagner într-un lanț fără ieșire de decizii
Până la razia din 11 decembrie 2012, Unister Holding GmbH era considerat un concern de internet cu un cash-flow extraordinar de puternic, cu cifre de afaceri de miliarde și până la 2 milioane de clienți de turism pe an, care își finanța expansiunea în mare parte din activitatea operațională. Finanțarea bancară juca – raportat la mărimea companiei – un rol surprinzător de mic. În esență exista un credit sindicalizat, numit ulterior explicit în scrisoarea băncilor „contractul de credit din 28 noiembrie 2011”. Suma este indicată acolo drept valoare totală inițială de 28.000.000 de euro.
Din momentul raziei din acea legendară săptămână de Advent a lui 11 decembrie 2012, compania Unister nu este, ce-i drept, condamnată formal, dar este deja „stigmatizată” pe piața de capital: comitetele de credit, departamentele de risc și partenerii contractuali pun brusc întrebări care nu fuseseră puse înainte – și le pun cu termene.
Decisiv din punct de vedere economic pentru Unister nu a fost atât existența creditului de 28 de milioane de euro, cât șocul pe care o razie îl poate declanșa în sistemul de finanțare.
Scrisoarea de Crăciun din 21 decembrie 2012: expeditor, referință de dosar, ultimatum
La doar zece zile după razie, pe 21.12.2012, Unister Holding GmbH din Leipzig a primit o scrisoare care a pus capăt formal normalității financiare.
Expeditorul era: UniCredit Luxembourg S.A.
2, boulevard Konrad Adenauer, L-2180 Luxembourg
Boîte postale 493, L-2989 Luxembourg
Telefon +352 4272-1, fax +352 4272-4500
Destinatarul era: Unister Holding GmbH – Geschäftsführung –
Barfußgäßchen 11, D-04109 Leipzig
Fax +49 341 49288 59
În antetul scrisorii este numită ca persoană de contact: Sarah M., cu un număr de interior (indicat în document). Scrisoarea face referire la corespondența anterioară, în special la o scrisoare din 19.12.2012, la cererea de tragere din 20.12.2012, precum și la o „cerere formală de waiver (derogare)”.
Ca fond, începutul reprezintă o cezură clară. Băncile scriu textual:
„Evoluția actuală a grupului dumneavoastră de firme, precum și comunicarea, din punctul nostru de vedere insuficientă, cu consorțiul duc la o restrângere semnificativă a bazei de încredere.”
Urmează constatarea că din aceste evenimente ar putea rezulta, în aprecierea băncilor, încălcări ale unor clauze contractuale concrete; alte verificări sunt rezervate în mod expres.
Decisivă este apoi construcția perioadei de grație, care reprezintă în fapt un ultimatum de patru săptămâni. Consorțiul se declară dispus „să nu deducă niciun drept până la 28.01.2013” și să permită „la 28.12.2012 o nouă tragere”.
Această toleranță este legată de condiții, printre care prezentarea unei Legal Opinion (opinii juridice) până la 23.01.2013 privind acuzațiile centrale (printre altele exercitarea neautorizată a activității de asigurare, neplata impozitului pe asigurări, securitatea datelor).
Paragraful decisiv: intervenția în guvernanță și noua conducere propusă
Scrisoarea devine deosebit de explozivă acolo unde băncile fixează explicit în scris problema managementului. Ele consemnează că Thomas Wagner ar fi propus, în teleconferința din 20.12.2012, ca „măsură de creare a încrederii”, nu doar extinderea managementului cu un CRO/CFO (Chief Restructuring Officer/Chief Financial Officer) experimentat, ci că ar fi fost dispus, „ca semnal către exterior”, și să se retragă el însuși din conducerea executivă.
Imediat după aceea, băncile se oferă să sprijine căutarea unui management (interimar) – și numesc trei propuneri concrete, „agreate în cercul băncilor”, inclusiv persoane de contact, adrese, telefon și e-mail:
Management Link GmbH – persoană de contact: domnul Christoph Burk
Nymphenburger Straße 21, 80335 München
Noerr Consulting AG – persoană de contact: domnul Thomas Gole (astfel indicat în document), Charlottenstraße 57, 10117 Berlin
Roland Berger Strategy Consultants GmbH – persoană de contact: domnul Klaus Kremers
Alt-Moabit 101b, 10559 Berlin
În această combinație – retragerea încrederii, verificarea încălcărilor contractuale, perioada de grație de patru săptămâni, obligația unei opinii juridice și amestecul de facto în conducerea executivă – rezidă ruptura structurală. Este momentul în care o relație de creditare devine un raport de putere.
Consecința: bănci sub rezervă, piața de capital închisă
După tot ce se poate deduce din evoluția ulterioară, creditul nu era, din acest moment, încheiat automat, dar a fost pus politic și psihologic sub rezervă. Pentru terți, o asemenea scrisoare este un semnal: iată o companie căreia chiar și propriile bănci îi acordă încredere doar pe termen limitat. Accesul la finanțarea clasică nu devine, într-un asemenea mediu, mai mare, ci mai mic.
Drumul către Hanse Merkur – și contextul în care a apărut
De ce voia Thomas Wagner să scape de consorțiul bancar, prin ce canal a intrat în joc asigurătorul din Hamburg – și ce roluri au jucat politica și actorii din Leipzig
Scrisoarea de Crăciun a consorțiului bancar din 21 decembrie 2012 a marcat pentru Thomas Wagner ruptura definitivă cu ideea că Unister ar mai putea fi tratat în viitor ca un debitor normal. Băncile implicate – UniCredit/HypoVereinsbank, Leipziger Sparkasse și Commerzbank – nu acordaseră în ea doar o perioadă de grație limitată, ci documentaseră totodată o retragere a încrederii, verificarea unor posibile încălcări contractuale, precum și intervenții concrete în guvernanță. Faptul că consorțiul propunea chiar nominal directori executivi interimari a arătat clar că finanțarea amenința să se transforme într-o relație de control.
Pentru Wagner, aceasta însemna o „posibilitate structurală de a fi șantajat”, după cum i-a spus de mai multe ori, șocat, unui prieten apropiat care lucra la el ca manager. Câtă vreme mai multe bănci acționau împreună, orice nouă escaladare – un articol de presă critic, întrebări politice, noi aspecte ale anchetei – putea declanșa o reacție în lanț. Wagner pornea de la ideea că această stare nu va fi trecătoare, ci permanentă. Consecința strategică era, prin urmare: consorțiul bancar trebuia înlocuit complet.
De ce o asigurare a părut o alternativă
Pe acest fundal, Wagner a căutat în mod țintit parteneri de finanțare non-bancari. O vânzare a companiei nu intra în discuție pentru el, deși existau oferte de aproape un miliard de euro. Prea mare era imaginea de sine ca fondator, prea mult se identifica cu munca operațională zilnică și cu dezvoltarea de noi proiecte.
În interiorul companiei s-a maturizat de aceea o altă idee: asigurătorii urmează alte logici decât băncile. Ei depind mai puțin de ciclurile de refinanțare pe termen scurt, evaluează garanțiile pe termen mai lung și reacționează – cel puțin la început – mai puțin reflex la evenimente izolate din anchete. Pentru Wagner, un asigurător promitea mai ales stabilitate și o reducere a numărului de actori: un creditor în loc de trei bănci.
Prin ce canal s-a ajuns la contact
Potrivit unor relatări concordante din anturajul Unister, contactul cu Hanse Merkur nu a apărut prin intermediari financiari clasici, ci printr-o interfață operațională existentă: ramura Unister Geld.de. Portalul activa de ani de zile în mediul comparării de asigurări și produse financiare și era astfel un punct natural de andocare pentru asigurători. Wagner a vândut ulterior Geld.de, în perioada acestor evenimente, pentru aproximativ 12 milioane de euro, după cum relatează surse interne.
În legătură cu angajamentul Hanse Merkur, Dirk Westermann, pe atunci director executiv al Geld.de, este numit drept canal central de contact. Din anturajul Unister se spune că prin această relație de afaceri existentă au fost inițiate discuții. Westermann dispunea de cunoștințe ample despre branșă; anterior fusese director regional la nivel de land la Signal Iduna. Decisivă pentru Wagner era încadrarea: el nu căuta o completare, ci un înlocuitor pentru consorțiul bancar.
De ce voia Wagner afacerea cu Hanse Merkur
Din perspectiva lui Wagner, creditul de la Hanse Merkur oferea exact ceea ce băncile nu mai ofereau: timp fără ultimatumuri. Afacerea trebuia să facă consorțiul complet inutil. De aceea a fost negociată la un ordin de mărime care permitea înlocuirea; insiderii vorbesc de un volum de credit de aproximativ 50 de milioane de euro.
Intern, această soluție a fost percepută ca o eliberare. Ea a pus capăt stării de nesiguranță permanentă și a restabilit temporar capacitatea financiară de acțiune. Dependența nu a dispărut însă, ci s-a concentrat – de la trei bănci la un singur asigurător.
Acompaniament politic și actori din Leipzig pe margine
În paralel cu aceste decizii financiare de direcție, cazul Unister a rămas prezent politic. Sub conducerea lui Rico Gebhardt (DIE LINKE), președinte al grupului parlamentar al partidului Die Linke în Parlamentul landului Saxonia între 2012 și 2024, grupul parlamentar al stângii a formulat mai multe interpelări scurte privind anchetele Unister. Acestea au fost organizate, din 2012, în mod decisiv prin deputatul din Leipzig în Parlamentul landului Dr. Volker Külow, care s-a ocupat devreme, public și intern, de Unister. Scopul era crearea transparenței privind stadiul procedurilor și acțiunile autorităților.
Chiar dacă răspunsurile au rămas, cum era de așteptat, limitate, aceste interpelări au contribuit la faptul că acest caz a fost urmărit permanent la nivel parlamentar – un factor suplimentar în spațiul presiunii publice. Gebhardt, împreună cu o parte din grupul său parlamentar, i-a făcut și o vizită șefului de atunci al comunicării Unister pe Barfußgässchen din Leipzig. S-a spus că subiectul va fi urmărit în continuare, lucru de care cei de la UNISTER s-au bucurat.
Sprijinul politic era apreciat în criză. Nu degeaba, mai târziu, fostul purtător de cuvânt al guvernului landului Turingia, Peter Zimmermann, s-a alăturat ca director executiv, „care însă, de facto, alături de Wagner, nu avea foarte multe de spus”, consideră retrospectiv un insider. Potrivit ideilor lui Wagner, el urma, printre altele, să-l consilieze pe șeful comunicării în funcție și echipa sa, ceea ce intern nu a fost considerat întotdeauna foarte simplu, deoarece fiecare parte avea propriile idei, iar Wagner voia ca ambele să colaboreze cât mai bine.
Între timp, tot mai multe persoane care până atunci nu apăruseră operațional s-au apropiat de Unister. Printre ele s-a numărat și antreprenorul imobiliar din Leipzig Steffen Göpel, căruia îi place să fie celebrat la evenimente caritabile de golf.
Rolul lui Steffen Göpel și al conducerii financiare
Încă din decembrie 2014, potrivit relatării Leipziger Volkszeitung, Wagner ar fi căutat contactul cu antreprenorul imobiliar din Leipzig Steffen Göpel. Göpel, fondatorul GRK Holding, era considerat un apropiat al lui Daniel Kirchhof, responsabilul financiar și asociatul de lungă durată al Unister. Kirchhof a jucat ani de zile un rol central în structura holdingului și în deciziile financiare.
Wagner i-ar fi făcut lui Göpel o propunere concretă: pentru un credit pe termen scurt de patru milioane de euro, era dispus să plătească dobânzi în valoare de un milion de euro. Göpel și-a recuperat capitalul plus dobânzile și a devenit, prin Opus 30 Vermögensverwaltung, temporar asociat cu cinci la sută în holdingul Unister. Wagner a vorbit ulterior despre dobânzi cămătărești, dar a pierdut în instanță și a trebuit să plătească. Această intrare în acționariat a fost ulterior anulată.
Pentru încadrare este decisiv: Göpel nu a apărut ca decident operațional și nu a preluat nicio funcție de management – ceea ce ar fi corespuns și voinței exprese a lui Wagner. Rolul său s-a limitat la cel de creditor extern pe termen scurt, în zona de câteva milioane. Faptul că Wagner a declarat, după disputa privind modalitățile de rambursare și participația, că nu mai vrea să facă nicio altă afacere cu Göpel subliniază deteriorarea relațiilor financiare.
Creditul Göpel nu a fost astfel o excepție, ci expresia unui sistem în care Unister trebuia, deja înainte de angajamentul Hanse Merkur, să organizeze lichiditatea tot mai mult prin rețele personale și soluții intermediare scumpe. Intern, Wagner l-ar fi insultat urât pe Göpel, ceea ce nu i-ar fi plăcut acestuia, se spune până astăzi la companiile succesoare ale Unister.
Când asigurătorul Hanse-Merkur din Hamburg declară scadent în noiembrie 2015 creditul de 50 de milioane de euro acordat Unister și nu îl prelungește, pentru Wagner începe o cursă contra cronometru. Izbucnește panica. La final se află moartea sa.
Dezavantajul decisiv al soluției de asigurare s-a arătat atunci când angajamentul a fost problematizat public. Odată cu articolul lui Heinz-Roger Dohms din Handelsblatt, plasat proeminent („Unruhe bei Hanse Merkur – Millionenkredit an Portalbetreiber Unister wackelt„, 29 octombrie 2015), percepția s-a schimbat brusc. Pentru un asigurător, un angajament de credit discutat public, potențial relevant pentru răspundere, este ceva fundamental diferit de un parteneriat strategic discret.
Reevaluarea internă a dus în final la declararea scadenței creditului de 50 de milioane de euro în noiembrie 2015, respectiv lui Wagner i se comunică faptul că creditul nu va fi prelungit. Situația a fost luni de zile în suspans, dar Wagner pornise până atunci întotdeauna de la ideea că Hanse Merkur nu va lăsa Unister să cadă în aceste vremuri deloc simple.
Când a devenit clar că cei din Hamburg împinseseră Unister spre prăpastie, în conducerea executivă a Unister a izbucnit panica. Totodată, lumea era iritată, deoarece informații interne din contabilitate fuseseră transmise în mod repetat către Handelsblatt. Unii suspectau în acest sens anturajul fostului director financiar Daniel Kirchhoff, dat afară de Wagner într-un mod neplăcut, care însă a respins mereu acest lucru. De asemenea, un avocat propriu al departamentului juridic trecuse de partea Parchetului General ca „martor-cheie”. El era membru al SPD (Sozialdemokratische Partei Deutschlands, Partidul Social-Democrat al Germaniei) și schimba e-mailuri confidențiale cu un procuror „tovarăș” referitoare la Unister.
Faptul că Peter Ludwig, pe atunci membru al conducerii HanseMerkur Versicherung și perceput atât în interiorul grupului, cât și în branșă drept arhitectul afacerii cu Unister, a părăsit compania tocmai în acea fază în care se decidea asupra unei prelungiri a contractului cu Unister nu a trecut neobservat în lumea finanțelor. Din anturajul HanseMerkur se auzea pe la colțuri că plecarea sa nu ar fi fost de bunăvoie, în timp ce asigurătorul vorbea în exterior despre o „despărțire de comun acord”. Această lectură voit sobră se afla în contradicție clară cu evaluările interne și a fost interpretată de observatorii branșei ca un semnal clar al unei schimbări strategice de curs.
Pentru Thomas Wagner, această cezură a avut consecințe imediate și profunde. Odată cu plecarea acestei persoane s-a stins ultima opțiune solidă de finanțare, care mai exista dincolo de o vânzare completă a companiei. Un asemenea pas îl refuzase Wagner până la final, în mod repetat și categoric, deși consultanții de management din companie urmăreau și această opțiune. Wagner nu voia, la doar 37 de ani, să cedeze în continuare controlul, voia să-și păstreze poziția în fruntea concernului.
Tovarășii de drum și prietenii îl descriu în această fază în continuare drept punctul fix central al companiei, cu care se colabora cu mare plăcere și de aceea nu s-ar fi văzut neapărat cu ochi buni dacă Wagner ar fi vândut. Ei îl descriu pe Thomas Wagner și astăzi încă drept un antreprenor de internet extraordinar de creativ, cu o gândire analitică ascuțită, care fusese, firește, definitoriu și exigent, cum ar fi trebuit să fie, dar și el însuși extraordinar de productiv. De cele mai multe ori sosea pe Barfußgässchen în Leipzig, sediul principal al Unister, abia pe la ora 9.30, dar rămânea adesea șase zile pe săptămână, uneori și duminica, până seara la ora 23 sau mai târziu.
Primăvara lui 2016: recorduri – și tăcere
În aprilie 2016, cu doar câteva luni înainte de vara lui 2016, Versicherungsbote documenta în articolul „Hanse Merkur: Alles toll, Schweigen zu Unister” („Hanse Merkur: totul minunat, tăcere despre Unister”) o discrepanță izbitoare între comunicarea de recorduri și tăcerea privind creditul Unister. Hanse Merkur raporta pentru 2015 o creștere a excedentului de la 51 la 62 de milioane de euro, venituri din prime de peste două miliarde de euro și creștere în mai multe ramuri – dar nu se pronunța asupra împrumutului de aproximativ 50 de milioane de euro acordat Unister, urmărit de presă.
Aceasta arăta mai ales un lucru: Hanse Merkur nu era economic cu spatele la zid. Tăcerea era strategie, nu legitimă apărare. Doar Unister fusese pus serios sub presiune și făcut să se clatine prin declararea efectivă, pe termen scurt, a scadenței întregii sume a creditului, de aproape 50 de milioane de euro.
Declararea scadenței, rambursarea de urgență și presiunea crescândă a timpului
După declararea scadenței, Wagner a strâns în câteva săptămâni aproximativ 15 milioane de euro, pe care le-a virat către HanseMerkur pentru a câștiga timp. Potrivit unor relatări concordante din anturaj, acest lucru a reușit doar prin concentrarea lichidității interne: disponibil de casă, fluxuri de plăți, bugete înghețate și cheltuieli amânate. A fost o cumpărare de timp, nu o lovitură eliberatoare. Aproximativ 35 de milioane de euro au rămas neachitate până la moartea sa, în iulie 2016.
În paralel, presiunea operațională s-a accentuat. Focus a relatat după prăbușirea din iulie 2016 că Unister ar fi avut aproximativ zece milioane de euro datorii restante la Google – un indiciu despre cât de puternic împovărau suplimentar lichiditatea traficul de performanță și costurile de marketing. Într-o asemenea situație, adesea ajunge un nou impuls extern pentru ca situația să basculeze din punctul de vedere al dreptului insolvenței. Totuși, angajații Unister au văzut și văd acest lucru până astăzi ca relativ: în lunile de vârf, Unister virase lunar către Google ceva peste 12 milioane de euro, pe an până la 150 de milioane de euro – și asta pe parcursul a mult peste 10 ani. Vorbim, așadar, despre sume de miliarde care s-au scurs către Google de-a lungul anilor. Unister se număra la nivel global printre cei mai mari clienți plătitori ai Google. La acestea se adăugau anual 25 până la 35 de milioane de euro cheltuieli nete de publicitate pentru RTL Group sau, înainte, pentru Sat.1 Group, cu care s-a colaborat foarte bine multă vreme.
Eroarea de 240 de milioane de euro: o tăietură rasă fără rațiune economică
Tragedia din 14 iulie 2016 se poate cuantifica astăzi, la zece ani după, într-o cifră implacabilă: 240 de milioane de euro. Aceasta nu este o valoare teoretică din dosare prăfuite, ci prețul real pe care WP Holding (Wirtualna Polska) din Polonia l-a plătit în aprilie 2025 pentru preluarea Invia Group – nucleul tehnologic al vechiului imperiu de turism Unister. Este dovada supremă că Thomas Wagner stătea pe o comoară digitală masivă, în timp ce își risca viața pentru un împrumut-fantomă de 15 milioane de euro.
Deja cu un an înainte de prăbușire, atmosfera era otrăvită. Sub titlul „Ab in den Irrsinn” („Direct în nebunie”), autorii SPIEGEL Isabell Hülsen, Martin U. Müller și Marcel Rosenbach constatau pertinent în iunie 2015: „Acum firma se dezmembrează singură, proprietarii ei sunt iremediabil certați.” Autorii descriau un climat de neîncredere care l-a împins pe Wagner în izolare.
Tocmai această izolare a devenit mai târziu capcana fatală, când HanseMerkur a crescut presiunea și a declarat în cele din urmă, pe termen scurt, creditul scadent, într-o acțiune pe nepusă masă în noiembrie 2015 – aproximativ o jumătate de an mai târziu, Thomas Wagner avea să fie mort, decedat pentru că încercase disperat, într-o acțiune temerară la Veneția, să-i ramburseze Hanse Merkur ultimele aproximativ 35 de milioane de euro.
În această fază, la Unister lumea era recunoscătoare pentru sprijinul politic, dar totodată sincer surprinsă că acesta venea de deja bine de trei ani tocmai în principal de la politicieni ai partidului DIE LINKE din Leipzig și din Saxonia. Din alte tabere politice, ajutorul a fost mult mai mic sau a lipsit cu totul, din partea FDP din Leipzig sau din Saxonia nu a venit niciun sprijin. Pentru reprezentanții DIE LINKE era clar că voiau să încerce să pună în mișcare toate pârghiile pe care le aveau ca politicieni pentru a salva Unister, ca firmă, drept „proiect-far est-german” – susținut de bunăvoință politică, dar fără forța economică ce ar mai fi putut opri escaladarea.
Rolul consilierului local din Leipzig Reiner Engelmann și al deputatului în Parlamentul landului Saxonia Dr. Volker Külow (DIE LINKE)
Încă înainte de debaclul HanseMerkur, imediat după legendara razie de pe Barfußgässchen din Leipzig și din birourile externe ale Unister, consilierul local din Leipzig Reiner Engelmann și deputatul în Parlamentul landului Saxonia Dr. Volker Külow (ambii DIE LINKE) au căutat în anul 2013, în efortul sincer de a sprijini economia locală, soluții. Cu o întreagă suită s-au prezentat la șeful comunicării Unister. Aduseseră cu ei un specialist IT, un potențial nou director executiv al Unister (Andreas Prokop) și alți câțiva specialiști. Nu au căutat doar dialogul, ci au oferit și ajutor concret. Acest lucru a fost foarte apreciat la Unister.
Întâlnire cu Oliver Bechstaedt, Dr. Volker Külow și fostul șef al comunicării Unister pentru sondarea unor posibili ajutoare, pentru a putea achita creditul HanseMerkur
Câțiva ani mai târziu, în ianuarie 2016, a fost activată din nou o rețea din Leipzig. Dr. Volker Külow a făcut legătura cu antreprenorul imobiliar Oliver Bechstedt, care a oferit proactiv sprijin la căutarea de capital, pentru a-l scoate pe Thomas Wagner din situația HanseMerkur aflată în escaladare. La rugămintea lui Bechstedt, Külow a luat legătura cu Unister – concret, îl contactase pe fostul șef al comunicării – și a transmis oferta. În ianuarie 2016, în spațiile lui Bechstedt din Leipzig, a avut loc o întâlnire între Oliver Bechstedt, fratele acestuia, Dr. Volker Külow și fostul șef al comunicării și purtător de cuvânt al concernului Unister.
Pentru înțelegerea evenimentelor ulterioare, contextul este decisiv: fostul responsabil de comunicare al Unister nu mai activa operațional pentru companie în acel moment. Din mai 2015 lucra cu normă întreagă la Karlsruhe și venise la discuția din Leipzig exclusiv în nume privat. În acest cadru s-a vorbit despre o posibilă sumă de credit de 20 până la 25 de milioane de euro. Mai mult nu intra în discuție pentru Unister pe această cale, în mod explicit, deoarece fondurile erau destinate în primul rând onorării obligațiilor față de HanseMerkur.
Fostul șef al comunicării Unister a venit la discuție cu bicicleta și, pe drumul de întoarcere spre Barfußgässchen, i-a descris telefonic lui Thomas Wagner impresia sa. Contactul ar putea fi în principiu interesant, a fost evaluarea sa prudentă. Totodată, el a precizat clar că nu poate evalua viabilitatea și seriozitatea contactelor menționate. Ar fi fost menționate, printre altele, un posibil contact cu un finanțator din China (care însă, s-a dovedit mai târziu, ar fi vrut 25 la sută dobândă, pe care Wagner nu voia să o plătească), precum și numele Carsten Maschmeyer – despre aceasta nu poate spune nimic, cu atât mai mult cu cât despre Oliver Bechstedt însuși se găsesc public pe internet doar puține informații solide. În principiu, el a recomandat însă maximă prudență.
La scurt timp după aceea a avut totuși loc o întâlnire directă între Wagner și Bechstedt. Ceea ce fostul șef al comunicării nu știa: în fundal se dezvoltau alte fire de discuție, despre care Wagner nu l-a mai informat. Aici s-a produs ruptura decisivă, tragică. În timp ce șeful comunicării pornea de la ideea unei luări de contact unice, prudente, dinamica din culise lua deja o altă direcție. Fusese pusă piatra de temelie pentru ulteriorul, devastatorul rip-deal de la Veneția.
Wagner mai avea de trăit în acest moment doar aproximativ șase luni.
Capcana rip-deal, pusă la cale probabil în Leipzig prin contacte din lumea interlopă, își urmează cursul
Mânat de teama pentru opera vieții sale și de speranța unei înlocuiri rapide a HanseMerkur, Thomas Wagner a trecut în cele din urmă peste avertismente explicite – atât din partea unor tovarăși de drum apropiați, cât și din partea unor economiști angajați la Unister. Aici este necesară o precizare centrală: nu toate contactele le-a purtat Wagner personal. Mai multe inițieri de discuții au avut loc prin manageri din anturajul Unister, care din însărcinarea sa au sondat și pregătit potențiale căi de finanțare.
Prin Oliver Bechstedt și un posibil contact financiar numit de el, Karsten Keune (economist diplomat Karsten Keune), acest lanț a dus mai întâi la intermediarul financiar Heinz-Horst Beck – și în final la Wilfried Schwätter din Unna. Schwätter a fost condamnat ulterior, în legătură cu rip-deal-ul de la Veneția împotriva lui Thomas Wagner, la o pedeapsă privativă de libertate de patru ani și șase luni pentru înșelăciune. El îi recomandase lui Wagner personajul „Levy Vass” drept posibil finanțator.
Personajul fictiv și de înșelătorie „Levy Vass” i-a fost prezentat lui Thomas Wagner drept miliardar israelian și comerciant de diamante: cu legături internaționale, discret, bogat. Mai târziu s-a aflat însă că „Levy Vass” apărea cu pașapoarte falsificate. Potrivit declarațiilor martorilor, el se mișca transfrontalier, printre altele în Slovenia și Italia, folosea mai multe identități și varia numele, naționalitatea și originea în funcție de loc, hotel și interlocutor. Aceste legende menținute în mod deliberat flexibile serveau în mod evident la simularea seriozității, la crearea încrederii și la a face rip-deal-urile criminale plauzibile și ușor de acceptat.
Remarcabilă este aici o paralelă anterioară: deja cu doi ani înainte, o persoană îi povestise șefului de atunci al comunicării Unister despre un presupus discret miliardar israelian și comerciant de diamante, care ar putea ajuta Unister. Indiciul nu a fost urmărit. Șeful comunicării a refuzat și a precizat clar că nu se intră în asemenea construcții. Alte contacte nu au avut loc atunci – motivul a reapărut însă mai târziu, în mod fatal.
Lupta pentru putere după prăbușire
După prăbușirea avionului lui Thomas Wagner, pe 14 iulie 2016, deasupra Sloveniei, structurile rămase ale concernului se destramă în cel mai scurt timp. Fondatorul, asociatul principal și punctul fix strategic lipsește – și odată cu el orice autoritate unificatoare. Încercările de mediere între asociați eșuează, fronturile se întăresc rapid.
De o parte se formează o tabără în jurul lui Christian Schilling, cofondator al Unister, al părinților lui Thomas Wagner, precum și al coasociatului Sebastian Gantzkow. În jurul anului 2011, Wagner încercase să-l împingă pe Gantzkow afară din activitatea operațională cu o ofertă de compensație de aproximativ 12 milioane de euro, dar acesta a rămas asociat. Această tabără se vede confruntată, după moartea lui Wagner, cu o nouă realitate: aproape 50 la sută din părți, aflate anterior în mâna fondatorului, se află acum brusc la părinții acestuia – domiciliați la Dessau, o profesoară și un inginer, fără experiență operațională sau pregătire pentru un rol de conducere antreprenorială. La Unister nu apăruseră niciodată.
De cealaltă parte se află Daniel Kirchhof, care a activat mult timp într-o funcție financiară de conducere la Unister, precum și Andreas Prokop, care deținuse la un moment anterior funcții de director executiv în concern și fusese adus în acest rol chiar de Wagner, dar ulterior fusese din nou împins afară din responsabilitatea operațională. Kirchhof și Prokop încearcă și după moartea lui Wagner să împiedice o insolvență, deoarece văd în continuare opțiuni de acțiune dincolo de lichidare. Pentru a menține deschise canalele de dialog, ei îl implică din nou – ca deja în fazele de criză anterioare – pe fostul șef al comunicării corporative drept mediator. Deja pe 15 iulie 2016, la o zi după prăbușire, are loc o întâlnire în trei pe aeroportul din Leipzig. Încercarea de a media între tabere rămâne fără succes. Încrederea nu mai există. În tabăra anti-Kirchhoff domnește devastarea emoțională după moartea lui Thomas Wagner și a lui Oliver Schilling.
La scurt timp după aceea este declanșată insolvența. Tabăra din jurul părinților lui Wagner se impune datorită unei majorități globale în cercul asociaților.
Odată cu ea, raporturile de putere se schimbă din nou. În acest context reapare o figură pe care Thomas Wagner o împinsese afară din companie în februarie 2016: Boris Raoul, fost director executiv FTI. În construcția succesoare a afacerii de turism Unister, care se va contopi ulterior în Invia Group, Raoul este considerat în continuare figura centrală de putere. Potrivit unor relatări concordante, el este instalat în mod decisiv de persoane de conducere de la Unister, care nu au fost întotdeauna de acord cu Thomas Wagner, în primul rând prin pachetul de părți al părinților lui Wagner, care, având în vedere complexitatea concernului și noua responsabilitate, se bazează pe o conducere externă.
Lupta pentru putere nu se încheie astfel brusc, ci trece fără întrerupere într-o nouă ordine – o ordine în care nu mai decide fondatorul, ci cei care, după prăbușire, câștigă acces la structuri, părți sociale și monopolul interpretării.
Dovada valorii după insolvență – 240 de milioane de euro – și eșecul anchetelor
Vânzarea unor portaluri centrale de turism din fostul univers Unister în anul 2025 este mai mult decât un exit târziu. Este o dovadă obiectivă a substanței economice care exista deja în 2016.
Invia Group vinde, printre altele, fostul vârf de lance din turism ab-in-den-urlaub.de pentru aproximativ 240 de milioane de euro către WP Holding din Polonia.
Spre comparație: în 2016, aceleași active fuseseră vândute din insolvență pentru doar 80 până la 100 de milioane de euro – sub o presiune masivă a timpului, într-un mediu toxic și fără o posibilitate realistă de a reflecta valorile de piață. Diferența nu stă în produs, ci în condițiile-cadru.
Tranzacția din 2025 arată sobru: Unister nu a fost o companie lipsită de valoare. Insolvența nu a fost o consecință economică inevitabilă, ci rezultatul unui sistem în care timpul, încrederea și marja de manevră au fost retrase simultan.
Complexul nelămurit al rip-deal-ului în jurul gangsterului Levy Vass și eșecul total al Parchetului General al Saxoniei
În paralel cu această reevaluare economică, un complex penal central rămâne nelămurit până astăzi: rip-deal-ul gangsterului Levy Vass și al bandei sale criminale internaționale împotriva lui Thomas Wagner, care este cauza prăbușirii Unister, deoarece în urma acestuia fondatorul și starul internetului Thomas Wagner și-a pierdut viața.
Potrivit unor relatări concordante din anturajul Unister și al companiilor succesoare de mai târziu, existau piste concrete de anchetă privind Levy Vass:
înregistrări audio, înregistrări video, precum și o martoră care s-a oferit în mod expres să fie disponibilă pentru realizarea unui portret-robot. Cu toate acestea, nu s-a ajuns nici la o urmărire publică, nici la realizarea unui portret-robot. În plus, există ADN de la Levy Vass, găsit pe „contractul de împrumut” semnat, pe care Vass i-l prezentase lui Thomas Wagner la Veneția spre semnare de ambele părți și care fusese găsit în rucsacul albastru al lui Wagner, nu departe de avionul prăbușit în Slovenia. O presiune vizibilă de urmărire a lipsit. În mod surprinzător.
Competent era Parchetul General al Saxoniei – acea autoritate care anchetase anterior Unister, ani de zile, cu o insistență pasionată considerabilă. Din perspectiva multor participanți și observatori, acest dezechilibru pare iritant până astăzi: presiune maximă de anchetă asupra companiei și, totodată, o reținere izbitoare în elucidarea unui complex infracțional central pentru evoluția ulterioară.
„Ceva nu e în regulă” – o percepție care rămâne
Până astăzi, în discuțiile cu foști responsabili de la Unister și cu actori din companiile succesoare se aude mereu aceeași frază: „Ceva pute până la cer.”
Nu este vorba de o acuzație dovedită, ci de o îndoială persistentă – privind motivul pentru care pistele de anchetă existente nu au fost urmărite consecvent, de ce o urmărire publică nu a avut loc și de ce tocmai în acest punct decisiv nu a avut loc nicio escaladare vizibilă.
Acest gol deschis plutește până astăzi în aer. El contrastează puternic cu intensitatea cu care s-a acționat anterior împotriva companiei – și întărește retrospectiv impresia că nu toate întrebările relevante au fost puse cu aceeași consecvență.
Miezul contradicției
Cazul Unister nu este astfel doar o poveste despre insolvență și pierdere de valoare. Este și o poveste despre acțiunea statului – și omisiune.
În timp ce un concern cu substanță economică se frânge sub presiune și este revândut ani mai târziu pentru 240 de milioane de euro, fundalul criminal central al unui moment decisiv rămâne nelămurit până astăzi.
Această contradicție este cea care nu lasă cazul să se liniștească nici la zece ani de la moartea lui Thomas Wagner.
Înmormântarea lui Thomas Wagner în cimitirul municipal din Dessau arată cât de adânci sunt rupturile, chiar și dincolo de moartea sa.
Când numeroși foști manageri și tovarăși de drum de la Unister – după relatările celor prezenți, câteva zeci – se adună la ceremonia funerară din Cimitirul Municipal din Dessau, în vara lui 2016, ies din nou la iveală tabere diferite.
O parte dintre cei prezenți pare în exterior distantă, în parte stăpânită, în parte izbitor de sobră. Observatorii atribuie acest lucru faptului că încă din timpul vieții lui Wagner s-a ajuns la grave rupturi personale și economice sau cel puțin asemenea dispute pluteau în aer. În mai multe cazuri a fost vorba de chestiuni fundamentale de direcție, chestiuni de putere și de interese financiare considerabile.
De cealaltă parte se află cei care au rămas loiali până la capăt lui Wagner și resimt moartea lui ca pe o pierdere atât personală, cât și antreprenorială. Potrivit unor relatări concordante ale participanților, diferențele emoționale sunt clar vizibile. În timp ce unii manageri părăsesc capela mortuară relativ destinși, unii chiar râzând, alții cad plângând unii în brațele altora.
Printre aceștia se numără, după spusele celor prezenți, printre alții Christian Schilling și fostul șef al comunicării corporative a Unister. Acesta din urmă – după cum relatează mai mulți participanți – nu fusese invitat la ceremonia de comemorare de la Leipzig, la fel ca alți tovarăși de drum apropiați ai lui Wagner. Și acest lucru este considerat de observatori o expresie a tensiunilor și taberelor care persistă.
Înmormântarea devine astfel mai puțin un moment al reconcilierii, cât o oglindă tăcută a ceea ce marcase concernul în ultimii săi ani: rupturi profunde, conflicte nerezolvate și o luptă pentru putere care nu se liniștește complet nici în fața morții.
Acordul final: critica Frankfurter Allgemeine Zeitung privind procedurile masive de anchetă – și întrebarea deschisă a proporționalității
Un aspect care, în retrospectiva asupra cazului Unister și a morții lui Thomas Wagner, nu poate fi ignorat este critica timpurie și neobișnuit de dură din partea presei economice naționale la adresa modului de acțiune al justiției saxone. Pe 5 ianuarie 2013, Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ) a publicat un articol remarcabil în care a calificat explicit razia Unister din 11 decembrie 2012, precum și măsurile ulterioare, drept „disproporționate”.
FAZ a criticat în special „avântul pripit al parchetului”, care ar fi fost aprobat în această formă de Curtea de Apel Superioară din Dresda (Oberlandesgericht Dresden), precum și intervenția Unității Integrate de Anchetă a Saxoniei (INES). Această unitate specială saxonă, în care, potrivit FAZ, colaborează procurori, inspectori de investigații fiscale și ofițeri de poliție judiciară, fusese deja anterior criticată pentru modul său de acțiune în procedurile economice. În cazul Unister, această critică s-ar fi concentrat, în opinia FAZ, într-un mod deosebit.
Concret, ziarul a reproșat nu doar amploarea raziei, în cadrul căreia, potrivit presei, au fost mobilizați aproximativ 130 de funcționari, ci și arestul preventiv de mai multe zile al celor trei manageri de top ai Unister, executat în parte chiar peste zilele de Crăciun la Dresda, aflată la aproximativ 110 kilometri distanță. FAZ a pus întrebarea de ce încarcerarea nu ar fi putut avea loc și la sediul companiei din Leipzig și a problematizat explicit îngreunarea accesului la avocați și la rude, legată de transferul la Dresda.
Deosebit de remarcabilă este încadrarea fiscală pe care FAZ a făcut-o în acest context. În articolul său, ziarul a arătat că Unister nu și-ar fi considerat Stornoschutz drept prestație de asigurare și, de aceea, nu ar fi plătit impozit pe asigurări – în schimb însă ar fi plătit administrației financiare taxă pe valoarea adăugată în cuantum de 19 la sută. Textual, ziarul argumenta că, chiar dacă s-ar presupune că încadrarea juridică a organelor de urmărire penală este corectă – lucru care în acel moment era, explicit, încă deschis –, prejudiciul fiscal efectiv s-ar fi limitat cel mult la TVA-ul deductibil (Vorsteuer), compensabil în cadrul TVA, dar nu la un impozit integral nerealizat de milioane.
Prin aceasta, FAZ a pus sub semnul întrebării nu doar dimensiunea acuzațiilor, ci și proporționalitatea mijloacelor de procedură penală folosite. Privit în ansamblu, concluziona ziarul, modul de acțiune al justiției saxone ar fi discreditat considerabil Unister, fără ca în acel moment să fi existat o clarificare judiciară a chestiunilor juridice centrale.
Această critică timpurie și neobișnuit de clară din partea celei mai importante secțiuni de comentariu economic din Germania constituie retrospectiv un contrapunct important la lanțul ulterior al escaladării. Ea arată clar că cazul Unister a fost de la început nu doar o chestiune a unor posibile încălcări ale legii, ci și o dezbatere despre măsura, efectul și daunele ulterioare ale acțiunii statului – tocmai față de o companie care, cu temporar aproximativ 1.900 de angajați, se număra printre cei mai mari angajatori privați din estul Germaniei.
La zece ani după prăbușirea de la Ajdovščina rămâne astfel nu doar amintirea unui zbor fatal, a unei încercări eșuate de salvare și a unei companii distruse. Rămâne deschisă și întrebarea fundamentală dacă escaladarea timpurie – admisibilă juridic sau nu – a fost proporțională economic, social și, în cele din urmă, și uman. Cazul Thomas Wagner și Unister nu este astfel doar o poveste despre ascensiunea și căderea antreprenorială, ci și o lecție despre puterea anchetelor, efectul acuzațiilor publice și fragilitatea modelelor complexe de finanțare, odată ce încrederea a fost distrusă.
Ajdovščina: profilul de zbor, vremea, ruperea structurală a ampenajului orizontal
Articolul „Končno poročilo o letalski nesreči pri Ajdovščini razkriva več nepravilnosti” (în română: „Raportul final privind prăbușirea avionului de lângă Ajdovščina dezvăluie mai multe nereguli”) rezumă pe 08.10.2020 raportul Služba za preiskovanje letalskih, pomorskih in železniških nesreč in incidentov (serviciul sloven de investigare a accidentelor și incidentelor aeriene, maritime și feroviare).24ur
Traseul de zbor și comunicațiile radio:
Decolare din Veneția, 14.07.2016, ora 10.16, destinație Leipzig – „14 julija 2016 ob 10.16 so pilot in trije potniki vzleteli z letališča v Benetkah, cilj pa je bilo letališče v Leipzigu” (în română: „pe 14 iulie 2016, la ora 10.16, pilotul și trei pasageri au decolat de pe aeroportul din Veneția, destinația fiind aeroportul din Leipzig”).24ur
Pilotul înregistrează zborul conform regulilor IFR (Instrument Flight Rules, zbor instrumental), planul de zbor este transmis către KZPS, iar controlul de trafic aerian sloven preia avionul la ora 10.45.24ur
Încă de la intrarea în spațiul aerian sloven, ruta se abate de la plan: „Že pri vstopu je bilo prvo odstopanje od prijavljenega načrta poleta, saj je pot odstopala” (în română: „Încă de la intrare a existat prima abatere de la planul de zbor înregistrat, deoarece ruta se abătea”).24ur
La întrebare, pilotul explică faptul că ocolește o zonă de givraj: „73-letni pilot sporočil, da se je izogibal območju zaledenitve” (în română: „pilotul de 73 de ani a comunicat că a ocolit o zonă de givraj”).24ur
Când Piper-ul depășește altitudinea autorizată, controlorul cere verificarea altitudinii de zbor: „Preveriti vaš nivo leta, meni kaže indikacijo nivoja leta na 135 (13500 čevljev)” (în română: „Verificați-vă nivelul de zbor, mie îmi indică nivelul de zbor 135”). Pilotul răspunde: „ok, malo se bomo spustili, a imamo težave z zaledenitvijo, tako da če bi bilo možno, bi ostali na tem nivoju še nekaj časa” (în română: „în regulă, vom coborî puțin, dar avem probleme cu givrajul, așa că, dacă ar fi posibil, am vrea să rămânem încă o vreme la acest nivel”).24ur
La ora 10.52 urmează ultimul mesaj radio: „Mayday, mayday” – după aceea, controlorii pierd contactul.24ur
Situația meteo:
Investigația descrie vremea drept „nestanovitno” (instabilă). Pe ruta de la Veneția spre Slovenia a existat „nekaj nizke oblačnosti” (o anumită nebulozitate joasă), deasupra sud-vestului Sloveniei s-au format nori convectivi, iar vizibilitatea era „padavine in oblake močno zmanjšana” (puternic redusă de precipitații și nori). Temperatura era sub punctul de îngheț deasupra a aproximativ 2.700 de metri; în averse puternice, limita de givraj putea coborî și mai mult.24ur
În spațiul aerian domneau condiții care ofereau „ugodni pogoji za nastanek zmernih do močnih vertikalnih gibanj, zmerne do močne turbulence in zmernih do močnih zaledenitev na višinah med 8500 do 20.000 čevljev (2600–6100 metrov)” (în română: „condiții favorabile apariției unor mișcări verticale moderate până la puternice, a unor turbulențe moderate până la puternice și a unui givraj moderat până la puternic la altitudini între 8.500 și 20.000 de picioare (2.600–6.100 de metri)”).24ur
Comisia formulează: „Meteorološke razmere (pojav zaledenitev) v času dogodka niso bile primerne za let z v nesreči udeleženim letalom” (în română: „Condițiile meteorologice (apariția givrajului) din momentul evenimentului nu erau potrivite pentru un zbor cu avionul implicat în accident”). O altă frază spune totul: „Najverjetnejši ‘krivec’ je bilo vreme” (în română: „Cel mai probabil «vinovat» a fost vremea”).24ur
Coborârea și cedarea structurală:
În ultimele secunde, Piper-ul coboară cu o rată extrem de mare: „letalo se je spuščalo s precej konstantno hitrostjo 8000 čevljev na minuto (2440 metrov na minuto, normalna hitrost spuščanja bi bila nekje med 500 do 1000 čevljev na minuto)” (în română: „avionul cobora cu o viteză destul de constantă de 8.000 de picioare pe minut (2.440 de metri pe minut; viteza normală de coborâre ar fi undeva între 500 și 1.000 de picioare pe minut)”). La 5.500 de picioare (circa 1.680 de metri), controlorii pierd contactul radar: „na višini 5500 čevljev … so na kontroli izgubili radarski stik z letalom”.24ur
Pe sol, anchetatorii găsesc fuzelajul pe o rază de doar 5 până la 7 metri în jurul impactului – „Trup letala so našli v ozkem radiju od pet do sedem metrov od trka” –, iar urmele arată că aparatul s-a izbit „skoraj pod kotom 90 stopinj” (aproape sub un unghi de 90 de grade).24ur
Izbitor: „A horizontalnega stabilizatorja letala na tem mestu ni bilo, to je verjetno odpadlo oziroma ‘popustilo’ pred trkom” (în română: „Dar stabilizatorul orizontal al avionului nu se afla în acest loc, probabil se desprinsese, respectiv se rupsese înainte de impact”). Ampenajul orizontal este găsit „približno en kilometer jugozahodno od mesta trka letala” – la circa un kilometru spre sud-vest –, iar două luni mai târziu apare și un fragment mai mic al aceluiași stabilizator.24ur
În analiza metalurgică se arată că stabilizatorul orizontal a cedat din cauza unor „nekaj izmeničnih upogibnih obremenitev … pri katerih so napetosti presegale napetost tečenja” (câteva solicitări alternante la încovoiere, la care tensiunile au depășit limita de curgere), fenomen descris drept „nizkociklično utrujanje (ang: low cycle fatigue)” (oboseală la număr mic de cicluri). Anchetatorii atribuie acest lucru unui proces dinamic, aeroelastic, „flater” (engl. flutter), declanșat de suprafețe de comandă givrate și blocate, care ajung brusc din nou în curentul de aer.24ur
Astfel, raportul sugerează: deoarece ampenajul orizontal a fost găsit la aproximativ 1.000 de metri de fuzelajul izbit aproape vertical, iar avionul se afla cu puțin înainte la o altitudine de aproximativ 3.000–4.000 de metri, structura trebuie să fi cedat deja la o altitudine mai mare, înainte de impact.24ur
Certificare, pilot, încălcări ale regulilor:
Raportul notează că pilotul era, ce-i drept, calificat IFR și experimentat, dar „po 65. letu starosti naj ne bi letel kot pilot v komercialnem zračnem prometu” (în română: „după vârsta de 65 de ani nu ar mai fi trebuit să zboare ca pilot în transportul aerian comercial”) – el a efectuat însă zborul „proti plačilu” (contra plată), adică a emis o factură. În plus, Piper-ul nu ar fi avut nicio certificare pentru degivrare/anti-givraj pentru zboruri în asemenea condiții de givraj („Piper PA‑32R‑301T … tega sistema ni imel in tako ne bi smel leteti v takšnih razmerah” – în română: „… nu avea acest sistem și, prin urmare, nu ar fi avut voie să zboare în asemenea condiții”).24ur
În apropierea locului accidentului au circulat inițial zvonuri despre o „valiză cu milioane”, dar 24ur citează poliția: la fața locului nu ar fi fost găsită o asemenea valiză, ci un rucsac cu documente și aproape 10.000 de franci elvețieni (în parte, probabil, bani falși); poliția slovenă confirmă că germanul de 38 de ani ar fi fost anterior, în Italia, „domnevno oškodovan za večjo vsoto denarja” (în română: „presupus păgubit cu o sumă mai mare de bani”) – o trimitere clară la rip-deal-ul de la Veneția.24ur
În comentariile cititorilor se observă reacții diferite:
User1538643: „Lep izčrpen članek. Škoda, da so padli le en, ali dva km razdalje od najbližjega letališča v Ajdovščini” (în română: „Un articol frumos, detaliat. Păcat că s-au prăbușit la doar unul sau doi kilometri de cea mai apropiată pistă de aterizare din Ajdovščina”).24ur
VAREN: „Najlažje je napisat krivo vreme. Pilot bi se lahko izognil temu območju … Starček ni več obvladal razmer” (în română: „Cel mai simplu e să dai vina pe vreme. Pilotul ar fi putut ocoli această zonă … Bătrânul nu mai stăpânea situația”).24ur
lord94: „Tale članek je pa tko ko uno na NG. Pohvalno” (în română: „Articolul acesta e ca unul de la National Geographic. Lăudabil”), în timp ce olidata amintește: „To niso pripravili novinarji. To je poročilo komisije” (în română: „Acesta nu a fost scris de jurnaliști. Este un raport al comisiei”).24ur
Insolvența Unister și dezmembrarea: valoare fără plasă de protecție
La doar câteva zile după prăbușire, Unister depune cerere de insolvență. Tagesschau relatează în „Nach Flugzeugabsturz des Gründers: Unister meldet Insolvenz an” („După prăbușirea avionului fondatorului: Unister intră în insolvență”) pe 18.07.2016 că mai multe societăți ar fi depus cereri de insolvență la Judecătoria Leipzig (Amtsgericht Leipzig); funcționarea portalurilor urma să continue deocamdată.tagesschau
La sfârșitul lui 2016, divizia de turism, cu portaluri precum Ab‑in‑den‑Urlaub.de și Fluege.de, este vândută grupului ceh Invia; presa relatează despre un preț de cumpărare în zona inferioară a zecilor de milioane. Mai târziu, WP Holding S.A. din Polonia anunță preluarea grupului Invia pentru „nearly EUR 240 million” (aproape 240 de milioane de euro) – un indiciu despre valoarea pe care o au, împreună, fostele active Unister.zeit+2
În contrast se află daunele de aproximativ 43,5 milioane de euro cuantificate de avocatul Sewtz, cauzate de procedurile penale, interdicțiile de produse, rezilierea creditelor și tranzacțiile eșuate, care, potrivit prezentării sale, sunt legate în mod decisiv de procedura de la Dresda.ppl-ai-file-upload.s3.amazonaws
Lecții din cazul Unister: libertate, risc, parteneri
Cazul Unister arată, într-o singură linie:
Ascensiunea: un concern online construit independent, care, cu domenii puternice, marketing agresiv și un amestec de portaluri de turism, finanțe și comparare, devine din estul Germaniei unul dintre cei mai mari jucători din comerțul electronic european.ft+2
Atacul: relatări media despre un „imperiu al jecmănelii”, anchete penale pentru activități de asigurare și impozite, discuții cu BaFin, un complex penal îndelungat și controversat privind § 140 VAG, în care apărători precum Dr. Ingmar Werner, Ulf Dresenkamp, Martina Botz, Franziska Titz, Sewtz și Mirko Richter invocă norme neclare, certificate negative ale BAV și lipsa intenției.ppl-ai-file-upload.s3.amazonaws+2
Criza: dispariția produselor suplimentare, linii de credit tăiate, retragerea partenerilor de afaceri, o încercare disperată de a obține bani proaspeți printr-un credit de 15 milioane de euro la Veneția – și un rip-deal în care i-au fost furați lui Thomas Wagner 1,5 milioane de euro în numerar.
Surse, printre altele:
https://de.wikipedia.org/wiki/Unister
https://www.tagesschau.de/wirtschaft/unister-hintergrund-101.html
https://www.ft.com/content/e47a376e-5f04-11e6-ae3f-77baadeb1c93
https://app.insolvenz-portal.de/Nachrichten/tagesschau_-unister-schlug-millionen_angebote-aus/13629
https://www.heise.de/news/Verwirrung-um-Verbreitungsverbot-der-Computerbild-1634261.html
https://www.spiegel.de/wirtschaft/unister-staatsanwaltschaft-ermittelt-wegen-betrugs-a-1104338.html
https://www.stern.de/wirtschaft/news/unister-thomas-wagner-rip-dealer-6974326.html
https://www.spiegel.de/spiegel/unister-taeuscher-levy-vass-prellte-wohl-auch-andere-a-1109661.html
https://www.tagesschau.de/wirtschaft/unister-insolvenz-101.html
https://www.golem.de/news/unister-travel-ab-in-den-urlaub-de-verkauft-1612-125242.html
Notă de transparență: Această versiune în limba română a fost tradusă din originalul german cu sprijinul inteligenței artificiale (IA).
